Diazepam

Ce este şi pentru ce afecţiuni se utilizează?

Diazepamul face parte dintr-un grup de medicamente numit benzodiazepine. Acesta afectează unele substanţe în creier a că­ror dezechilibru stă la cauza anxietăţii. Este utilizat pentru trata­mentul tulburărilor anxioase, simptomelor sevrajului alcoolic sau al spasmelor musculare.

Denumire comună internaţională: Diazepamum

Alte denumiri comerciale: Diazepam Desitin

Forme de prezentare: Comprimate, Soluţie rectală

Important de ştiut
Diazepamul poate provoca dependenţă. La întreruperea bruscă a tratamentului pot apare simptome ale sindromului de sevraj.

De aceea este important să întrerupeţi administrarea medica­mentului sau să modificaţi dozele administrate doar sub îndru­marea medicului.

Administrarea Diazepam
Medicamentul se administrează oral, conform indicaţiilor medi­cului. înghiţiţi comprimatele cu un pahar mare de apă.Luaţi medicamentul strict conform indicaţiilor medicului.

Nu administraţi doze mai mari de medicament sau pentru perioade de timp mai îndelungate decât v-a fost recomandat de către me­dic.

Pentru administrarea soluţiei rectale Diazepam, destinate în special utiliză­rii la copii, întoarceţi mai întâi pacientul într-o parte sau pe burtă dacă este copil. Rupeţi ambalajul şi scoateţi capacul tubului.

In­troduceţi capătul tubului complet în anus (la copiii sub 15 kg in­troduceţi doar jumătate), orientându-l în jos. Goliţi tubul apăsându-l cu degetul mare şi arătătorul. Ţineţi tubul apăsat până când îl scoateţi din rect pentru a evita refluxul soluţiei în tub.

Menţineţi poziţia pacientului şi ţineţi fesele alăturate pentru câteva minute pentru a evita scurgerea soluţiei.
Dacă săriţi o doză - luaţi doza uitată imediat ce vă amintiţi.

Totuşi, dacă se apropie timpul pentru următoarea doză, săriţi peste doza uitată şi reveniţi la programul normal de administrare. Nu admi­nistraţi o doză dublă de medicament.

Cum păstrăm medicamentul Diazepam?

La temperatura camerei, ferit de ume­zeală şi lumina directă a soarelui. Nu lăsaţi medicamentul la în­demâna copiilor.

Ce efecte adverse pot apare la Diazepam?
Incetaţi administrarea medicamentul şi anunţaţi imediat medicui dacă observaţi apariţia următoarelor efecte adverse severe:

•        reacţii alergice (urticarie, dificultate la respiraţie, umflarea feţei, a buzelor, a limbii, a gâtului)
•        confuzie, modificarea gândurilor sau a comportamentului
•        comportament dezinhibat, asumarea de riscuri neobişnuite, scăderea inhibiţiilor, lipsa fricii în faţa pericolului
•        apariţia depresiei, a gândurilor de suicid sau de autoagresiune
•        hiperactivitate, agitaţie, leşin
•        fasciculaţii musculare, leşin
•        febră, frisoane, dureri în tot corpul, simptome gripale
•        apariţia icterului (îngălbenirea pielii sau a mucoaselor)
•        scăderea cantităţii de urină eliminată sau lipsa urinării

Dacă observaţi apariţia următoarelor efecte adverse mai puţin severe, continuaţi administrarea medicamentului şi consultaţi medicul: letargie, oboseală; tulburări de vedere; tulburări ale somnului; slăbiciune musculară, lipsa echilibrului sau a coordo­nării mişcărilor; vorbire greoaie; greaţă, vărsături, constipaţie; ce- falee; salivaţie excesivă; rash cutanat; scăderea libidoului.

Când nu se administrează?
Diazepam nu se administrează la persoanele cu glaucom cu unghi îngust, sau cele cunoscute cu alergie la medicament.
De asemenea nu este recomandată administrarea pentru trata­mentul anxietăţii asociate stresului cotidian

Atenţionări speciale

Inainte de a administra medicamentul informaţi medicul asupra istoricului dumneavoastră medical, în special cu privire la prezen­ţa glaucomului, astmului sau altor afecţiuni pulmonare, afecţiuni­lor hepatice sau renale, epilepsiei sau a altor afecţiuni convulsive, istoricului de depresie sau a gândurilor de suicid, istoricului de consum de alcool.

Diazepam poate provoca ameţeli, letargie. Aveţi grijă la efectuarea activităţilor cu risc sau cele care necesită atenţie spo­rită cum ar fi condusul autovehiculelor.

Interacţiuni posibile cu alimente sau medicamente
Informaţi medicul asupra altor tratamente urmate, în special dacă implică unul dintre următoarele medicamente:

•        cimetidina
•        barbiturice cum ar fi fenobarbital, amobarbital (Amital)
•        inhibitori MAO
•        tratamente psihiatrice cum ar fi clorpromazina (Plegomazin), haloperidol (Haldol)
•        medicaţie narcotică de genul metadonei, morfinei, oxicodonei(Oxycontin), propoxifenului • antidepresive cum ar fi amitriptilina, escitalopram (Cipralex), clomipramina, doxepin, fluoxetina (Anxetin, Floxet, Prozac), fluvoxamina (Fevarirt), paroxetina (Arketis, Paroxat, Seroxat), sertralina (Serlift, Stimuloton, Zoloft).

Sarcina şi alăptarea

Medicamentul poate provoca defecte congenitale ale nou-năs- cutului. Anunţaţi imediat medicul dacă suspectaţi sau constataţi apariţia unei sarcini. Utilizaţi metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului cu diazepam.

Diazepam poate trece în laptele matern putând afecta sugarul. Nu administraţi medicamentul pe durata alăptării decât la reco­mandarea medicului.

Doze recomandate
Tulburări anxioase şi ameliorarea simptomelor anxietăţii Se recomandă administrarea a 2-10 mg de 2-4 ori/zi.

Sindrom de sevraj la alcool

Doza uzuală este de 10 mg Diazepamde 3-4 ori/zi în timpul primelor 24 de ore, apoi 5 mg de 3-4 ori pe zi în funcţie de necesităţi. Combaterea spasmelor musculare Doza uzuală este de 2-10 mg de 3-4 ori/zi.

Afecţiuni convulsive
Se recomandă administrarea de 2-10 mg Diazepam de 2-4 ori/zi.

Nu se recomandă administrarea la copiii cu vârsta sub 6 luni. Doza uzuală iniţială la copiii cu vârsta peste 6 luni este de 1-2,5 mg de 3-4 ori/zi

La persoanele în vârstă se recomandă o doză iniţială de 2-2,5 mg Diazepam o dată sau de 2 ori/zi. Medicul poate creşte apoi doza în func­ţie de necesităţi.

Supradozare
Orice medicament administrat în exces poate avea efecte ad­verse severe. Anunţaţi imediat medicul dacă suspectaţi supradozarea.

Simptomele supradozării cu diazepam pot include: letargie se­veră, confuzie, slăbiciune musculară, leşin, comă