Web Analytics
HP Banner
  • Tulburari de ritm cardiac

Când inima tresaltă

Depistate la timp, tulburările de ritm nu afectează semnificativ durata de viaţă a pacientului

 

Fiecare dintre noi a experimentat, la un moment dat în cursul vieţii, senzaţia de nelinişte provocată de percepţia neobişnuită a bătăilor inimii. în mod normal, ritmul cardiac nu este sesizat de om. în anumite condiţii, acesta devine mai rapid, mai lent sau, pur şi simplu, neregulat. Organismul resimte aceste modificări drept „palpitaţii". Sub această denumire generică se ascund mai multe tipuri de tulburări, dintre care unele sunt considerate normale, fiziologice. Cele la efort, de exemplu. Altele însă pot pune în pericol viaţa, de aceea necesită tratament imediat şi pe termen lung.

Tulburarile de ritm cardiac se referă la situaţiile în care inima bate prea repede (peste 100 bătăi/ mini prea încet (sub 50 bătăi/min.) sau bate neregulat, indiferent de numărul bătăilor pe minut în ultimii ani, tulburările de ritm cardiac sunt tot mai frecvente din cel puţin două motive. Primul este reprezentat de creşterea duratei de viaţă a populaţiei. Respectiv, cu cât înaintăm în vârstă, frecvenţa acestor tulburări de ritm, mai ales a celor de ritm rar (frecvenţă cardiacă redusă), este mai mare. Pe de altă parte, bolnavii cu suferinţe cardiace, graţie depistării precoce şi a tratamentelor eficiente, trăiesc mai mult, 30-40 de ani după debutul bolii cardiace.

Pe cale de consecinţă, mulţi dintre ei ajung să dezvolte ceea ce numim insuficienţă cardiacă inima pompează o cantitate de sânge mai redusă decât necesităţile organismului. Tulburările de ritm sunt de multe feluri. Unele dintre ele nu prezintă pericol pentru viaţa bolnavului, nu reduc calitatea vieţii acestuia, întrucât debitul cardiac (cantitatea de sânge pompată de către inimă) nu scade, şi nici capacitatea de efort. Ele pot, totuşi, să-l neliniştească prin ritmul neregulat.

Acesta este perceput uneori doar ca o senzaţie neplăcută, iar alteori ca o lovitură sau lovituri puternice în piept, pulsaţii la baza gâtului sau ca o senzaţie iminentă de frică pentru ceea ce s-ar putea întâmpla, respectiv teama de oprirea cardiacă, în alte situaţii însă, de pildă atunci când frecvenţa cardiacă este foarte înaltă, pot apărea fenomene de insuficienţă cardiacă acută, respectiv sufocări ale bolnavului care necesită intervenţie medicală de urgenţă.

Scăderea pulsului sub 40 bătăi/minut este calificată drept o tulburare de ritm rar gravă ce trebuie tratată imediat.

Atunci când inima bate rar, apar două categorii de simptome. Prima şi cea mai gravă situaţie este reprezentată de posibilitatea opririi inimii, temporar sau definitiv. Bolnavul prezintă pierderi de cunoştinţă de scurtă sau lungă durată cu cădere. în cazuri extreme, se poate ajunge la deces, lată de ce scăderea pulsului sub 40 bătăi/minut este calificată drept o tulburare de ritm rar gravă ce trebuie tratată imediat. în al doilea rând, pentru că pulsul este nu numai rar, dar şi fix, bolnavul nu va putea face nici un fel de efort, capacitatea sa în acest sens fiind sever compromisă.

Singura soluţie viabilă pe termen lung este asigurarea în mod "artificial” a creşterii pulsului şi a frecvenţei cardiace, respectiv a numărului de bătăi cardiace pe minut. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul pacemakerelor, cunoscute de peste 50 de ani. Acestea sunt nişte baterii cuplate cu un mecanism ce asigură emiterea de impulsuri electrice la nivelul inimii prin intermediul unui electrod (fir) plasat, de regulă, la nivelul ventriculului drept.

Se pot emite un număr fix de bătăi cardiace (reglabil de către medic), în jur de 60-70/minut, sau, într-o variantă modernă, aparatul îşi reglează singur numărul de stimuli electrici şi, respectiv, numărul de bătăi cardiace pe minut, în funcţie de activitatea pe care o are bolnavul, în acest din urmă caz, capacitatea sa de efort este aproape normală, pentru că frecvenţa cardiacă creşte direct proporţional cu intensitatea efortului.

In acelaşi timp, există tulburări de ritm rapid, în care frecvenţa cardiacă depăşeşte uneori cu mult 100 bătăi/minut, ritmul fiind regulat sau neregulat. în acest caz, având în vedere că deja în repaus bătăile inimii sunt crescute, în efort acestea nu mai pot creşte foarte mult. Astfel, efortul este limitat şi apar simptome dintre care cel mai important este , lipsa de aer (sufocarea), care obligă la încetarea efortului. De asemenea, peste o anumită limită de frecvenţă şi pe fondul unei boli severe de inimă în antecedente, cum ar fi infarctul miocardic, este posibil ca aceste tulburări de ritm rapid să degenereze în stop cardiac (prin fibrilaţie ventriculară). De aceea, tulburările de ritm ventriculare trebuie diagnosticate, iar în cazul în care sunt severe, tratate.

Diagnosticul se face prin examen clinic şi înregistrarea unei electrocardiograme (ECG). Cea mai potrivită metodă este însă înregistrarea activităţii electrice a inimii timp de 24 de ore printr-un aparat de mici dimensiuni care se plasează la nivelul toracelui şi care este purtat de bolnav timp de 24 de ore.

Dintre tulburările de ritm mai importante semnalăm fibrilaţia atrială, în care bătăile inimii sunt rapide şi neregulate. Bolnavul prezintă scăderea capacităţii de efort, dar nu există risc vital imediat, cu excepţia posibilităţii apariţiei unor accidente vasculare cerebrale, în cazul fibrilaţiei atriale,în inimă se pot forma trombi (cheaguri de sânge), care se pot elibera în artere, obstruându-le, în primul rând, pe cele cerebrale. De aceea, bolnavii cu fibrilaţie atrială trebuie să ia toată viaţa medicamente anticoagulante care să împiedice aceste obstrucţii.

O altă categorie o reprezintă extrasistolele ventriculare. Extrasistolele sunt bătăi cardiace care apar în afara ritmului normal. Pot apărea chiar şi la indivizii normali, dar mai ales la persoanele cu boli cardiace sau alte boli. Ele sunt importante atunci când boala cardiacă este severă. De aceea, în cazul bolnavilor'cu extrasistole, trebuie stabilit, prin acea înregistrare de 24 de ore, care este tipul extrasistolelor, iar prin intermediul altor examinări (examen clinic, ecografie) care este substratul cardiac al acestora.

Dacă nu există un substrat cardiac şi extrasistolele nu sunt frecvente, bolnavul poate duce o viaţă normală. în cazul în care există o boală cardiacă severă, se aplică, în primul rând, tratamentul acestei boli şi, într-o măsură mai mică, cel pentru extrasistolele propriu- zise. Iar asta mai ales atunci când extrasistolele îl neliniştesc pe bolnav sau când întrunesc nişte criterii de periculozitate stabilite de către medicul curant.

In sfârşit, o a treia categorie de tulburări ventriculare de ritm este reprezentată de aşa-numita tahicardie ventriculară în care inima bate în jur de 150 bătăi/minut, de regulă pe fondul unei boli de inimă. Simptomatologia este severă, bolnavul prezentând nu numai sufocare, ci şi scăderea tensiunii arteriale. în acest caz, este necesară prezentarea imediată la medic. Acesta va aplica terapia adecvată, respectiv medicaţie, dar mai ales şoc electric, care poate să ducă imediat la rezolvarea tulburării de ritm.

Este important de reţinut că în toate cazurile de tulburări de ritm pe fondul unor boli cronice care nu pot fi vindecate, după rezolvarea acută a acestora, trebuie administrată medicaţie de prevenire a lor, dar uneori şi medicamente specifice tulburărilor de ritm pentru tratamentul bolii de bază.

Palpitaţiile

De îndată ce observi o neregularitate a bătăilor inimii, stai jos şi ridică-ţi puţin picioarele. Respiră adânc şi lent, lăsându-ţi burta să se extindă pe măsură ce inhalezi aer. Dacă te concentrezi pe această respiraţie înceată şi profundă, inima se va calma şi ritmul va reveni la normal.

Dacă palpitaţiile continuă, apelează la metoda Valsalva: strânge-ţi nasul, închide gura şi încearcă să expiri. Nu vei putea, bineînţeles, forţându-ţi corpul să împingă (aproape ca în cazul naşterii unui copil). Creşterea presiunii sanguine va duce la „resetarea" inimii şi, cel mai probabil, bătăile acesteia vor reveni la normal. Această manevră a fost inventată de către specialistul italian în probleme de anatomie Antonio Maria Valsalva.

Tuşeşte puternic. La fel ca în metoda precedentă, tuşea creşte presiunea din piept, la câteva înghiţituri de apă rece. Nu se ştie exact de ce ajută, dar la unele persoane palpitaţiile trec instantaneu. O teorie ar fi că apa face ca esofagul să preseze puţin inima, ceea ce o face să se calmeze. Poţi să foloseşti apa rece şi pentru a te stropi pe faţă, şocul ajutându-te să-ţi revii.

Write a review

Note: HTML is not translated!
    Bad           Good
Captcha

Tulburari de ritm cardiac

  • Product Code: tulburari ritm cardiac
  • Availability: Se vinde numai in farmacii!
  • 0.00€


Related Products

Dispozitive cardiace implantabile

Dispozitive cardiace implantabile

Dispozitive cardiace implantabileCreşterea artificială a frecvenţei cardiace poate îmbunătăţi debitu..

0.00€

Electrofiziologia endocavitară

Electrofiziologia endocavitară

Electrofiziologia endocavitară Electrofiziologia endocavitară determină cu exactitate tulburare..

0.00€

Maladiile cardiovasculare

Maladiile cardiovasculare

          Invaţă cum pot fi evitate maladiile cardiovas..

0.00€

Mişcare sau infarct?

Mişcare sau infarct?

Mişcare sau infarct? Activitatea fizică moderată reduce riscul de infarct miocardic cu 60% &nbs..

0.00€

Viata dupa infarct

Viata dupa infarct

Viaţa după infarctPacientul încercat de infarctul miocardic trebuie să se supună unor reguli stricte..

0.00€

baner psoriazis

nota*