A+ A A-

Guanetidina (Guanethidine, Ismelin)

 

Neurosimpatoliticele paralizează terminaţiile adrenergice din perife­rie, interferînd cu depozitarea şi/sau eliberarea noradrenalinei. Au efect hipotensiv intens, cu caracter predominant ortostatic.
Guanetidina+ (guanethidine, ismelin) este un derivat de guanetidină foarte activ ca antihipertensiv.

Provoacă hipotensiune marcată mai ales în ortostatism. Răspunsul presor la frig şi alte reacţii vasculare reflexe de natură simpatică sînt mult diminuate. în acut, debitul cardiac scade ca urmare a acumulării sîngelui în vasele de capacitanţă, dilatate; trata­mentul cronic duce la scăderea rezistenţei periferice totale, debitul car­diac revenind treptat către valorile iniţiale.

în cazul administrării orale acţiunea se dezvoltă în 2—4 zile şi se menţine 6—14 zile după oprirea medicaţiei.
Hipotensiunea se datoreşte acţiunii neurosimpatolitice. Guanetidina provoacă iniţial eliberarea în fanta sinaptică a noradrenalinei din depo­zitul membranar; aceasta explică efectul presor slab şi trecător observat uneori după injectarea intravenoasă la om.

Ulterior este golit şi depozitul granular, catecolamina eliberată în terminaţiile nervoase fiind inactivată prin monoaminooxidază. Consecutiv, fibrele simpatice sînt paralizate, controlul vasomotor fiind abolit.
în timpul tratamentului este crescut efectul vasoconstrictor al adreno- mimeticelor — de exemplu noradrenalina sau metaraminolul — deoarece acestea nu mai sînt captate şi inactivate de terminaţia nervoasă, rămînînd în exces la dispoziţia adrenoreceptorilor.

încercarea de a trata hipoten­siunea excesivă, produsă prin supradozarea guanetidinei, cu substanţe vasopresoare de acest tip, poate fi periculoasă, impunînd prudenţă în dozare. De asemenea guanetidina (ca şi alte simpatoplegice) este contra­indicată în feocromocitom, unde există un exces de catecolamine circu­lante. Amfetaminele şi antidepresivele triciclice (imipramina) împiedică pătrunderea guanetidinei în terminaţiile adrenergice, antagonizîndu-i efectul hipotensiv.


Scăderea excesivă sau brutală a presiunii arteriale provoacă dimi­nuarea presiunii de perfuzie a ţesuturilor. Fenomenul poate deveni critic la nivelul teritoriilor ale căror vase, devenite rigide prin procesul de ateroscleroză, nu se pot dilata.

Aşa se explică lipotimia ortostatică la bolnavii cu ateroscleroză cerebrală avansată, ca şi accidentele cerebro- vasculare sau coronariene, care pot surveni cînd se administrează guane­tidină la bolnavii cu ateroscleroză severă în aceste teritorii.

Diminuarea circulaţiei renale este alt fenomen negativ, care poate duce la scăderea periculoasă a diurezei şi agravează insuficienţa renală. Datorită caracte­rului postural, valorile tensionale pot prezenta variaţii diurne mari — hipotensiune marcată dimineaţa, revenirea către cifrele mari după-amiaza şi seara — care fac uneori tratamentul dificil şi pun probleme delicate de dozaj.


Alte reacţii adverse, relativ frecvente, sînt congestia şi obstrucţia nazală, bradicardia, diareea, întîrzierea ejaculării, impotenţa sexuala, slă­biciunea la efort. Mai rare sînt stările depresive şi tumefacţia dureroasă a parotidelor.


Guanetidina dezvoltă iniţial un grad de toleranţă, care face necesară creşterea dozei, dar, după 2 săptămîni de tratament, efectul se stabili­zează. Diminuarea eficacităţii se datoreşte creşterii volumului plasmatic prin retenţie hidrosalină; asocierea unui diuretic minimalizează acest fe­nomen.


Există diferenţe individuale privind dozele de guanetidina eficace terapeutic (care variază între 10 şi 500 mg/zi). Aceasta se explică în parte prin particularităţi de ordin far mac o cinetic. Absorbţia intestinală este incompletă şi inegală — 3—43% din doza administrată (guanetidina este o bază cuaternară de amoniu, puţin solubilă în grăsimi, care trece greu prin membrane).

Clearance-urile hepatic şi renal sînt înalte, dar timpul de înjumătăţire este de cîteva zile, probabil în legătură cu volu­mul mare de distribuţie (guanetidina este legată tisular în proporţie mare). Variaţiile individuale interesează şi procesele de epurare.


Posologia iniţială este de 15 mg/zi (într-o singură doză), crescînd treptat, cîte 25 mg/săptămînă, pînă la doza de 100 mg/zi. Dacă sînt necesare doze mai mari, se creşte în continuare lent, cîte 12,5 mg/săptă­mînă. Este recomandabil a nu se depăşi 300 mg/zi (în 2 prize).


Guanetidina, asociată unui diuretic oral şi eventual cu metildopa, este medicaţia de ales în hipertensiunea arterială severă sau malignă. Este contraindicată în prezenţa insuficienţei coronariene sau a insufi­cienţei cerebrovasculare şi trebuie folosită cu multă grijă în insuficienţa renală. Este necesară prudenţă în insuficienţa cardiacă, în astmul bronşic, la ulceroşi şi în alte boli care pot fi agravate prin excluderea influ­enţelor simpatice (respectiv prin predominanţa parasimpatică).

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat