A+ A A-


 TUBERCULOZA


Cunoscută la noi cu denumirea mai veche de “oftică”, tuberculoza (prescurtat TBC) ori ftizie (ftiziologia este specialitatea medicinii care se ocupă de tuberculoză), această gravă boală a plămânilor înregistrează o revenire dramatică.


Tuberculoza, azi


In jur de o treime din populaţia globului - 1,7 miliarde persoane - poartă boala fără să ştie (simptomele lipsesc). Din rândul lor, anual, peste 10 milioane se îmbolnăvesc efectiv, iar peste 3 milioane pierd bătălia. Boala e foarte veche. Au fost găsite leziuni specifice ftiziei la mumii datând de 2-3 mii de ani înainte de Hristos. La sfârşitul secolului al XlX-lea, tuberculoza face circa o victimă la cinci persoane. Din 1950 şi până la mijlocul anilor 80, riscul de îmbolnăvire a scăzut treptat, pentru ca acum să explodeze din nou.

Această recrudescenţă a bolii ar putea fi explicată prin degradarea evidentă a condiţiilor de viaţă, resimţite mai ales de păturile sociale defavorizate, precum şi prin  lipsa de urmărire sistematică ce trebuie practicată de reţelele de ftiziologie. (Familii din medii contaminate migrează în alte părţi.) Un alt motiv nefavorabil: restrângerea programelor de sănătate publică şi antituberculoase din raţiuni economice cunoscute.

La aceste cauze se mai adaugă şi faptul că la agentul patogen al tuberculozei au apărut tulpini rezistente la medicamentele antituberculoase disponibile în prezent. Şi în ţara noastră, tuberculoza rămâne prima cauză a mortalităţii, provocată de bolile infecţioase, fiind o problemă majoră de sănătate publică, de îngrijorare în rândul populaţiei şi al cititorilor noştri.


Cauzele şi factorii favorizanţi ai tuberculozei


Identificarea precoce în spută a bacilului Koch (în realitate sunt patru microbacterii, numite Mycobacterium Complex Tuberculosis), este cauza fundamentală a depistării bolnavului de tuberculoză.
Prima infecţie tuberculoasă are loc cel mai des în copilărie, când este de obicei autovindecabilă.


Prin examen radiologie, la plămâni se observă prezenţa unei leziuni ce se calcifică şi rămâne neutră ani de zile. Din nefericire, această leziune primară stabilizată se poate reactiva, într-un moment de scădere a capacităţii de apărare a organismului. Factorii ce favorizează tuberculoza: infecţii repetate ale căilor respiratorii - guturai, gripă, tuse convulsivă, sinuzită, astm, silicoza, dar şi herpes, diabet, obezitate, HIV- SIDA, anemii, neoplasme.

Alţi factori: mediu toxic cu pulberi, siliciu, oxid şi bioxid de carbon, particule de azbest (acestea sunt şi cancerigene), exces de alcool, tutun. Tot la factori ce pot predispune la tuberculoză se includ stresul, sarcina, prezenţa bolnavilor contaminaţi care tuşesc şi împrăştie microbii din spută, condiţii precare de trai, lipsa igienei, denutriţia ori o dietăcu exces de calorii, cu multe grăsimi şi cu puţine legume şi fructe.


Localizările şi semnele tuberculozei


Tuberculoza are multiple manifestări şi un debut al bolii greu de identificat: stare uşoară de rău, moleşeală, oboseală la efort mic, creşterea temperaturii către seară. Un semn revelator este diferenţa de temperatură, atunci când seara se înregistrează cu un grad mai mult decât dimineaţa (ex.: dimineaţa - 36,5 grade C, iar seara - 37,4-37,9 grade C). Alte semne pot fi frisoanele, pierderea poftei de mâncare, transpiraţii mari noaptea.

Având în vedere că tuberculoza se manifestă nu doar pulmonar, ci şi extrapul monar, ea se poate localiza pe cele mai diferite ţesuturi: la ochi (cheratita), rinichi, uter, ovare (cu sângerări, sterilitate), testicul (orhiepididimita specifică), glandele suprarenale, ganglioni limfatici (adenopatie, scrofuloza), laringe, oase (osteomie- lita TBC ori Morbul Pott, cu prăbuşirea vertebrelor şi deformare toracică ireversibile), la intestine, peritoneu, ficat ş.a.

Pătrunderea germenilor tuberculozei în corp se face în principal prin căile respiratorii (în ţara noastră), dar şi pe cale digestivă, prin alimente (la olandezi se întâlneşte frecvent această modalitate de contaminare). în TBC-ul pulmonar se adaugă şi alte semne: tuse persistentă cu expectoraţie, adesea cu sânge, dureri toracice mari (în pleurezia tuberculoasă), greutate în respiraţie, scăderea în greutate şi alterarea lent-progresivă a stării generale. Important de reţinut: viroza ori gripa care nu trece în trei săptămâni poate să fie tuberculoză. Boala poate fi dusă de bolnav “pe picioare” câteva săptămâni


Meningita tuberculoasă trebuie menţionată în mod special, deoarece spre deosebire de meningita acută virală (boala epidemică care bân¬tuie acum la noi), care are în general o evoluţie favorabilă - evoluează fatal, în 6-8 săptămâni, dacă diagnosticul şi tratamentul au fost tardive. Debutul meningitei tuberculoase este insidios, cu nelinişte, iritabilitate, pierderea poftei de mâncare, dureri de cap, vărsături, comă, convulsii, rigiditatea cefei, tulburări de comportament.


Diagnosticul bolii nu poate fi stabilit decât de medic. Când observaţi că de 2-3 săptămâni ceva nu este în regulă în starea dvs. generală de sănătate sau a copilului, apelaţi întâi la un consult medical (cu cât mai repede, cu atât mai bine), informând complet medicul despre evoluţia bolii şi eventualele tratamente urmate (72% din cei ce apelează la tratamente necon¬venţionale nu o mărturisesc).

Stadiile cele mai grave ale ftiziei sunt: tuse cu hemoragie mare (hemoptizie), perfo¬rarea pleurei cu pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax), creând compresia aproape completă a plămânului şi răspândirea masivă a infecţiei în sânge (septicemie).


Tratament, măsuri de prevenire a bolii şi de limitare a răspândirii ei


Tratamentul aplicat în tuberculoză, fiind o problemă de strictă specialitate medicală, nu este expus în cuprinsul acestui articol, mai ales că, în cele mai multe cazuri, atât TBC-ul lo¬calizat la plămâni, cât şi cel răspândit în restul organismului, necesită şi intervenţii chirurgicale şi nu din cele simple. Dacă în unele maladii (diabet, reumatisme, cancer, ulcere, ciroze s.a.) bolnavul are libertatea de a opta să se trateze medical sau naturist, în cazul tuberculozei pulmonare, fiind o boală molipsitoare, tratamentul se face obligatoriu (prin lege) în sanatoriu, până la normalizarea bacteriologică a sputei, deci până nu mai este contagios, chiar dacă continuă să tuşească şi să expectoreze.

Efortul medicilor de a eradica tuberculoza este din ce în ce mai îngreunat de apariţia microbilor rezistenţi la medicamentele cunoscute. Costurile au devenit enorme, iar de multe ori rezultatele sunt modeste.


Recomandări adiacente


• Repausul la pat şi relaxarea în medii agreabile  chiar acasă, dacă nu există riscul de contaminare dacă leziunile nu sunt prea extinse şi boala răspunde la tratament.
• Se va evita expunerea prelungită la soare a unor porţiuni întinse de piele.
• Dietă echilibrată caloric şi calitativ — cu vitamine naturale, proteine suficiente, săracă în grăsimi (Atenţie: şi lactatele au grăsimi), cu multe legume şi fructe proaspete (afinele şi prunele uscate sunt “medicamente” valoroase), evitarea toxicelor: alcool, tutun, cafea.

Toate acestea ajută atât bolnavii în tratament, cât şi persoanele de contact, prin creşterea rezistenţei naturale la boală. Bolnavul aflat în tratament ambulator trebuie să urmeze corect tratamentul (20% nu mai vin la niciun control), iar cei din familie să meargă la spital, pentru examen radiologie, analize (intradermoreacţia la tuberculină - IDR, eventual BCG) şi prescriere de medicamente.


• Aerisirea regulată a încăperii, eliminarea prafului, evitarea mirosurilor puternice pentru a nu declanşa tuşea, spălarea atentă a veselei bolnavului, dezinfectarea recipientului de colectare a sputei - toate acestea sunt câteva măsuri utile şi necesare. Bolnavul de tuberculoză transpiră mult. Se comite o mare eroare când se combate acest fenomen.

Nu se folosesc pături prea groase, dar este foarte necesar să se asigure un aport sporit de apă, pentru a evita deshidratarea corpului şi instalarea constipaţiei (datorată repausului la pat), dar îndeosebi pentru a înlesni expectoraţia (apa este cel mai bun expectorant), care duce la eliberarea respiraţiei. Tuşea productivă să fie stimulată, bolnavul să se educe că trebuie să tuşească, dar fără a efectua o inspiraţie prea profundă, astfel încât tuşea să decurgă fără efort

Pornind de la observaţia că virulenţa agentului patogen al tuberculozei este mai puţin importantă comparativ cu vulnerabilitatea organismului la această agresiune, cât şi de la faptul că microbul devine mereu rezistent la noi medicamente şi ca această “cursă” microb-antibiotic nu poate continua la nesfârşit, se preconizează o schimbare totală a strategiei terapeutice prin identificarea factorilor ce asigură rezistenţa la boală a persoanelor imune.
 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat