A+ A A-

Ganglioni cu probleme

Consultă neapărat un medic dacă un ganglion nu dispare după două-trei săptămâni! Poate fi primul semn de cancer ganglion reprezintă o mică tumoră localizată sub piele care apare, de cele mai multe ori, la baza gâtului, la subraţ sau la încheietura piciorului. Nu orice ganglion trebuie să ne sperie. Există multe afecţiuni lipsite de gravitate în urma cărora aceştia îşi pot mări volumul. Ganglioni măriţi întâlnim în infecţii microbiene, virale, parazitare, fungice, TBC sau în cazul bolilor imunologice - poliartrită reumatoidă, lupus eritematos, sistemic, colagenoze.

Ganglionu care nu dispare după două trei săptămâni de la apariţie trebuie să ne trimită'la doctor, deoarece poate fi primul semn al unui cancer. Unele dintre cele mai puţin cunoscute boli sunt limfoamele maligne. Acestea reprezintă tumori canceroase care se dezvoltă în ţesutul limfatic.

Cele mai frecvente localizări ale acestora sunt la nivelul ganglionilor limfatici, dar pot apărea şi dezvoltă şi în splină.ficat, amigdale, ţesutul limfatic al tubului digestiv, măduvă osoasă sau piele.

Limfoamele maligne nehodgkiniene

Limfoamele maligne nehodgkiniene reprezintă un grup de cancere ce constau în proliferarea celulelor albe ale sângelui, mai precis a limfocitelor B (majoritatea), limfocitelor T şi a precursorilor acestora. Ele constituie circa 80%-85% din totalul limfoamelor maligne. Această boală se regăseşte la 15 persoane din 10.000 de locuitori, predominant la sexul masculin. Apare în general la vârsta adultă şi la vârsta a lll-a.

Care este cauza apariţiei limfomului nehodgkian? Sunt mai mulţi factori incriminaţi în apariţia bolii: factorul genetic, imunodeficienţa dobândită (infecţii cu virusul HIV), infecţiile cu diverşi viruşi (HTLV, Epstein-Barr), Helicobacter pylori, expunerea la substanţe toxice (solvenţi organici sau pesticide).

Care sunt simptomele bolii?

Simptomatologia clinică este legată atât de localizarea ganglionară, cât şi de volumul lor şi de rapiditatea extinderii. Astfel, pe lângă ganglionii periferici care pot fi evidenţiaţi prin examenul clinic, ganglionii interni pot determina o simptomatologie diversă. Astfel, ganglionii din mediastin pot determina apariţia unui sindrom de compresiune mediastinală ce se manifestă prin dispnee (greutate în respiraţie, tuse seacă iritativă, dureri toracice, pleurezie).

Ganglionii intraabdominali pot induce edeme ale membrelor inferioare, tulburări ale tranzitului digestiv, dureri abdominale, prezenţa apei în cavitatea abdominală.

Ce semne nespecifice de boală pot fi prezente?

■  Scădere ponderală, transpiraţie, febră, alterarea progresivă a stării generale;

■  Localizările mai rare la nivelul măduvei osoase pot determina apariţia unui sindrom anemic şi hemoragie (prin dislocarea măduvei hematogene de către procesul malign);

■  Localizarea la nivelul sistemului nervos poate determina diferite tulburări neurologice (hemiplegii/hemipareze, pareze de nervi cranieni, meningită leucemică).

Ce analize trebuie să fac?

Investigaţiile de laborator, fără să fie specifice, ne pot indica fie extinderea bolii în anumite ţesuturi sau organe, fie evoluţia ei. Astfel apar modificări ca VSH crescut, LDH crescut, hiperglicemie şi creşterea 2 microglobulina. O importanţă deosebită o au investigaţiile imagistice (radiografia pulmonară, ecografia TAC, IRM), care pot preciza extinderea limfomului.

Ce strategii terapeutice am la dispoziţie?

Cele mai utilizate tratamente în limfoamele maligne nehodgkin.iene sunt curele de polichimioterapie citostatică în diferite combinaţii, în funcţie de tipul sau extinderea limforiului. La acestea se pot asocia, mai nou, şi terapia cu anticorpi monoclonali specifici pentru anumite celule maligne.

In anumite situaţii, se poate apela la iradiere pe zonele ganglionare restante sau rezistente la chimioterapie. Transplantul de măduvă osoasă reprezintă o modalitate terapeutică în unele cazuri rezistente sau în recăderi.

Ca metode adjuvante în timpul tratamentului citostatic se administrează terapie substitutivă (masă eritrocitară, masă trombocitară, factori de creştere granulocitari), terapie de echilibrare hidroelectrolitică, terapia de susţinere hepatică, terapia antibiotică şi antifungică.

Limfomul Hodgkin

Limfomul Hodgkin a fost descris pentru prima dată de Thomas Hodgkin în anul 1832, fiind caracterizat histopatologic prin prezenţa aşa-numitelor celule Reed-Sternberg. Acest tip de cancer se întâlneşte la trei persoane din 100.000 de locuitori, de cele mai multe ori la persoanele în jur de 30 de ani şi la cele după 60 de ani. în apariţia limfomului sunt incriminaţi atât factori virali (virusul Epstein-Barr), cât şi factori genetici sau imunodeficienţa. Simptomatologia clinică este asemănătoare cu cea a limfoamelor maligne nehodgkiniene, pacientul prezentând atât semne generale, cât şi simptomatologie specifică determinate de localizarea ganglionilor.

Stadiile bolii

Stadializarea clinică defineşte extinderea bolii. Astfel:

■  Stadiul 1: Stadiul timpuriu. Constă în afectarea unui sigur ganglion sau grup ganglionar.

■  Stadiul 2: Boală avansată local. înseamnă afectarea a două sau mai multe grupe ganglionare situate de aceeaşi parte a diafragmului.

■  Stadiul 3: Boală avansată cu afectarea ganglionilor supra şi subdiafragmatici.

■  Stadiul 4: Boală generalizată cu afectarea difuză a unuia sau mai multor organe sau ţesuturi extralimfatice.

Ce investigaţii sunt recomandate?

Investigaţiile de laborator (VSH, LDH, acid uric, teste de triaj hepatice, renale), fără să fie specifice, pot oferi informaţii privind evoluţia bolii. Mai importante însă sunt explorările imagistice care pot preciza extinderea bolii, precum şi biopsia de măduvă osoasă care poate arăta, pe lângă confirmarea diagnosticului, şi rezerva de măduvă hematogenă, lucru important de ştiut în vederea pregătirii strategiei terapeutice ulterioare.

Care este tratamentul potrivit?

Se utilizează cura de polichimioterapie citostatică în mai multe combinaţii în funcţie de stadiul şi agresivitatea bolii. Totodată, se poate efectua şi radioterapia, în special pe zonele ganglionare restante, în unele situaţii (în cazul recăderilor), transplantul de măduvă osoasă poate reprezenta o soluţie terapeutică de

Stabilirea diagnosticului exact

Este foarte important să facem diferenţa între o afecţiune malignă (cancer) şi una benignă (inflamatorie, infecţioasă sau de altă natură). în acest context, diagnosticul cert se stabileşte numai prin biopsia ganglionului şi prin examenul histopatologic şi/ sau imunohistochimic efectuat în laboratoare de anatomie patologică înalt specializate, de către medici anatomopatologici cu experienţă. în anumite situaţii, afecţiunea malignă se poate localiza în măduva osoasă sau se poate difuza în sângele periferic, având aspect de leucemie. în aceste cazuri, biopsia de măduvă osoasă şi hemograma completă cu formula leucocitară poate preciza diagnosticul.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat