A+ A A-

Propranololul

 

Propranololul+ (inderal) provoacă bradicardie, scăderea forţei contractile a miocardului, micşorarea debitului cardiac, hipotensiune arterială. Ac­ţiunile stimulante miocardice ale catecolaminelor sînt împiedicate. De asemenea sînt diminuate consecinţele circulatorii ale efortului (tahicardia, creşterea debitului cardiac). Toate aceste efecte sînt consecinţa blocadei beta-adrenergice, a privării inimii de influenţele simpatice.

 

Propranololul are proprietăţi antiaritmetice; scade automatismul mio­cardic şi diminuează viteza de conducere. La aceasta contribuie blocarea beta-adrenergică şi, în măsură mai mică, o acţiune deprimantă miocar­dică directă de tip chinidinic.

 

Micşorarea controlului beta-adrenergic este utilă şi în angina de piept Alte situaţii clinice în care diminuarea activităţii simpatice sau cate­colaminice este avantajoasă sînt: cardiomiopatia obstructivă, hiper­tensiunea arterială (beneficiul se datoreşte atît scăderii debitului cardiac cît şi acţiunii antireninice), feocromocitomul, hipertiroidismul.

 

Excluderea influenţelor beta-adrenergice este uneori cauză de efecte nedorite. în insuficienţa cardiacă, unde stimularea simpatică contribuie la menţinerea debitului cardiac, propranololul poate declanşa sau agrava decompensarea; la aceasta se adaugă şi deprimarea miocardică de tip chinidinic. împiedicarea acţiunii simpatice de facilitare a conducerii atrio- ventriculare este dăunătoare în blocul atrioventricular. în cazuri extreme, inima poate fi oprită.

 

Accidentele cardiace se combat prin izoprenalină, (în doze relativ mari) atropină sau glucagon, introduse intravenos. Pro­pranololul agravează astmul bronşic, deoarece împiedică controlul adre- nergic bronhodilatator. Alte efecte nedorite relativ minore sînt greaţa, diareea, oboseala, insomnia, starea depresivă, tulburările vizuale, erup­ţiile cutanate alergice.

 

Propranololul se absoarbe complet din intestin şi este aproape în întregime metabolizat în ficat (există variaţii individuale mari în procesul de biotransformare). Timpul de înjumătăţire în condiţiile administrării cronice, este de 3,5—6 ore. Concentraţia plasmatică de 100 ng/ml cores­punde unei blocări beta-adrenergice marcate, fiind realizată de doze în jurul a 320 mg/zi; dozele mai mici — 80—160 mg — realizează con­centraţii plasmatice de circa 50 ng/ml, fiind obişnuit suficiente în aritmii şi în angina de piept.

 

Propranololul se administrează obişnuit oral, în doză de 30—60 mg la fiecare 6 ore. în urgenţe se injectează intravenos 1—5 mg (cîte 1 mg/min.).

 

Este indicat în aritmiile catecolaminice — în nevroza cardiacă, la efort, în tireotoxicoză, după simpatomimeticele administrate terapeutic, în anestezia cu halotan sau ciclopropan, în cursul hipotermiei , ca şi în aritmiile digitalice.

Rezultatele pot fi bune în tahicardia sinuzală (emo­ţională sau prin hipertiroidism), în tahicardia paroxistică supraventriculară (curativ sau profilactic), în extrasistolele artriale' (care justifică trata­mentul numai cînd sînt supărătoare), în fibrilaţia şi flutterul atrial (este avantajoasă asociaţia cu digitalicele sau chinidina).

 

Principalele contraindicaţii sînt insuficienţa cardiacă nedigitalizată, tulburările de conducere atrioventriculare (indiferent de gradul lor), ast­mul şi bronhopatiile cronice. Beta-blocantul trebuie folosit cu prudenţa sau evitat în boala ulceroasă (tratamentul prelungit poate fi cauză de per­foraţie) şi în tulburările metabolice importante.

 

Nu trebuie asociat cu inhibitorii de aminooxidază şi imipramina (acţionează antagonic); admi­nistrarea la diabeticii sub tratament cu hipoglicemiante orale poate fi cauză de accidente hipoglicemice (catecolaminele intervin în glicoreglare ca factor hiperglicemiant).

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat