A+ A A-

Acidul acetilsalicilic

 

Acidul acetilsalicilic   sau aspirina este esterul acidului acetic cu acidul salicilic. Are acţiuni analgezică, antipiretica şi antiinflamatorie de intensitate moderată.
In condiţii clinice pot fi uşurate sau înlăturate durerile în cefalee, mialgii, artralgii, nevralgii, dismenoree.

Efectul este superior celui al unui placebo şi comparabil cu cel al codeinei — 325 mg aspirină sînt echivalente cu 32 mg codeină (în stări dureroase cronice de diferite cauze). Acţiunea analgezică s-ar datora influenţării hipotalamusului şi interferării unor mecanisme periferice care generează durerea (inhibarea sintezei prostaglandinelor în ţesutul inflamat, acţiune antibradikini- nică).


Acţiunea antiinflamatorie este evidentă în diferite boli reumatice, unde acidul acetilsalicilic este, deseori, capabil să liniştească fenomenele exsudative acute. în reumatismul poliarticular acut dozele terapeutice mari reduc mult inflamaţia articulară, diminuează durerea, scad febra, ameliorează starea generală chiar în primele 1—2 zile de tratament; efectul antiinflamator nespecific poate fi favorabil şi faţă de exsudatul pericardic sau pleural, ca şi în cardita reumatismală severă (deşi în ultimul caz sînt de preferat cortizonii).

Totuşi, durata bolii nu este scurtată, iar complicaţiile cardiace şi neurologice nu sînt influenţate. în poliartrita reumatoidă aspirina, administrată timp îndelungat, linişteşte de multe ori durerea şi inflamaţia şi poate întîrzia dezvoltarea deformărilor.

Acţiunea antiinflamatorie s-ar datora în principal deprimării sintezei prostaglandinelor — PGE1 şi PGE2 — ca urmare a inhibării prosta- glandin sintetazei (în focarul inflamator fagocitoza duce la eliberarea de fosfolipaze lizozomiale, care desfac din fosfolipide acidul arahidonic, precursor al prostaglandinelor; excesul de prostaglandine, care se formează local, favorizează inflamaţia atît prin acţiune proprie cît şi prin potenţarea histaminei, serotoninei şi bradikininei).

Este posibil ca la acţiunea antiinflamatorie să contribuie interferarea unor reacţii antigen-antieorp şi a consecinţelor acestora. De asemenea, s-au descris modificări la nivelul metabolismului ţesutului conjunctiv, mai ales al mucopoliza- haridelor substanţei fundamentale.


Acidul acetilsalicilic este un antipiretic cu acţiune promptă, util în stările febrile, atunci cînd acestea sînt cauză de disconfort important, sau atunci cînd valorile mari ale temperaturii provoacă fenomene de epuizare, reflexe nocive sau convulsii (mai ales la copii). Efectul se datoreşte împiedicării dereglării centrului termoregulator sub influenţa pirogenilor.

Este posibil ca şi în acest caz să intervină acţiunea de inhibare a formării de prostaglandine (pirogenii, eliberaţi de leucocitele polinucleare, ar stimula formarea prostaglandinei Ei în creier, influenţînd centrul termoregulator prin intermediul acesteia).


Acidul acetilsalicilic provoacă relativ frecvent fenomene de iritaţie digestivă, cu pirozis, epigastralgii, anorexie, greaţă, vomă. Dozele terapeutice cresc pierderea de sînge prin scaun de la 0,5—1 ml/zi (valoare normală) la 2—8 ml; hemoragiile abundente sînt foarte rare. La nivelul mucoasei gastrice se produc leziuni ulcerative şi hemoragice discrete. Este probabil că salicilaţii reprezintă unul din factorii chimici agresivi care favorizează apariţia ulcerului gastroduodenal, deşi nu au acţiune ulcerigenă propriu-zisă.

La lezarea mucoasei contribuie acţiunea iritantă, evidentă mai ales atunci cînd comprimatele, luate cu apă puţină, se desfac incomplet sau realizează concentraţii mari în stomac; de asemenea creşte secreţia de acid clorhidric şi diminuă secreţia de mucus protector.


Pierderea de sînge este favorizată de prelungirea, pentru timp îndelungat, a timpului de sîngerare, de către aspirină. Efectul se datoreşte în principal inhibării procesului de aderare şi agregare a plachetelor j pentru dozele foarte mari intervine şi o scădere a protrombinemiei (dar aceasta este obişnuit puţin importantă clinic).

Folosirea aspirinei tre¬buie evitată la bolnavii cu insuficienţă hepatică severă, hipoprotrombinemie, hemofilie şi cu ocazia intervenţiilor chirurgicale (se întrerupe cu o săptămînă înainte). Asocierea cu anticoagulante orale impune pru¬denţă. în ultimul timp, aspirina a fost recomandată pentru profilaxia afecţiunilor tromboembolice.


Acidul acetilsalicilic provoacă reacţii alergice în proporţie de circa 2%o (numărul absolut de cazuri este mare datorită utilizării extensive a acestui medicament). Frecvenţa este crescută la alergici şi în special la astmatici (pînă la 16o/0).

Manifestările sînt de tip anafilactic: erupţii cutanate, mai ales urticarie, edem angioneurotic, crize de astm (uneori de mare gravitate). Este posibil ca antigenitatea să se datoreze alterării albuminei plasmatice prin acetilare.


Dozele terapeutice mari, administrate timp îndelungat, provoacă fe¬nomene subtoxice cunoscute sub numele de salicism. Sindromul constă în ameţeli, cefalee, tinitus şi surditate parţială, tulburări de vedere, greaţă, vomă, somnolenţă sau excitaţie cu stare confuzivă, hipertermie, erupţii acneiforme. Dacă dozele sînt foarte mari, se produce intoxicaţie acută — tulburările neuropsihice se agravează, apar fenomene psihotice, convulsii, bolnavul intră în comă, face colaps cardiovascular şi poate muri prin insuficienţă respiratorie.

Intoxicaţia salicilică este caracterizată şi prin dezechilibre metabolice importante. Dozele mari stimulează centrul respirator (prin acumulare metabolică de bioxid de carbon şi prin acţiune directă) — alcaloza respiratorie care rezultă se compensează repede.

Dozele toxice provoacă acidoză respiratorie prin deprimarea respiraţiei, la care se adaugă ulterior o acidoză metabolica (prin acumulare de metaboliţi acizi.) La copiii mici pot apare fenomene hipogli- cemice. Tratamentul intoxicaţiei acute este simptomatic: combaterea hipertermiei prin împachetări reci, corectarea dezechilibrului hidroelectrolilic şi acidobazic.

Perfuzia intravenoasă cu soluţie de bicarbonat de sodiu este foarte importantă deoarece, pe lîngă corectarea acidozei, favorizează deplasarea salicilaţilor din creier spre sînge şi eliminarea lor renală (creşte proporţia formei disociate).


Acidul acetilsalicilic se .absoarbe repede din .stomac şi mai ales din intestin. Alcalinizarea nu modifică practic absorbţia (aceasta este în acelaşi timp favorizată prin dizolvarea mai bună a medicamentului, dar scăzută prin creşterea ionizării). Absorbţia rectală este lentă şi incompletă.

Majoritatea aspirinei se absoarbe ca atare, dar se hidroli- zează repede (în sînge ,şi ficat), concentraţiile sanguine, ca atare, nedbpă- şind 20 mcg/ml. Concentraţiile de salicilat realizate în sînge sînt însă mai mari: circa 60 mcg/ml pentru o doză terapeutică unică, 150— 300 mcg/ml pentru administrarea cronică de doze antiinflamatorii. Fenomenele de salicism pot apare începînd de la 200 mcg/ml, iar tulburările metabolice grave survin la concentraţii peste 450 mcg/ml.

Salicilatul se leagă 50—90% de proteinele plasmatice. Se distribuie în tot organismul, inegal; nu se acumulează în ţesuturile inflamate. Este metabolizat în ficat, în cea mai mare parte prin conjugare cu glicina, rezultînd acid saliciluric; alţi produşi de metabolism sînt fenol- glucuronizii, acilglucuronizii salicilici şi acidul gentizic (care se formează în cantităţi mici prin oxidare).

Timpul de înjumătăţite plasmatic este de circa 20 minute pentru acidul acetilsalicilic, 3—30 ore pentru salicilat (capacitatea de metabolizare a ficatului este limitată, de aceea, în cazul dozelor mari isalicilatul persistă timp îndelungat în sînge). Eliminarea se face renal; pentru pH-ul obişnuit al urinix 10% se elimină ca acid salicilic liber, 75°/0 ca acid saliciluric. Salicilatul liber se elimină prin filtrare glomerulară, reabsorbindu-se în parte tubular.

Deoarece reabsorbţia este în funcţie de pH, alcalinizarea urinii crescând mult proporţia formei ionizate, neabsorbabile, măreşte elimi¬narea salicilatului — 85% din cantitatea de aspirină administrată se elimină în acest caz sub formă de salicilat. Eliminarea metaboliţilor conjugaţi, care sînt mai polari şi nu suferă practic procesul de reabsorbţie, se face prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară, nefiind dependentă de pH.


Acidul acetilsalicilic se administrează pe cale orală, de preferinţă pe stomacul plin. Ingestia comprimatelor, desfăcute în prealabil într-un pahar cu apă, sau folosirea preparatelor tamponate, reduce iritaţia gastrică.

Doza analgezică şi antipiretică, pentru o dată, este de 500 mg —1 ig, eventual repetat la 4 ore; la copii se recomandă 10—20 mg/kg la fiecare 6 ore (fără a depăşi 3,5 g/zi). în reumatismul poliarticular acut se administrează 5—8 g/zi (fracţioniat, cîte 1 g o dată) în perioada activă a bolii şi 2 săptămîni după dispariţia simptomielor, apoi doza se micşorează pînă la suprimarea medicaţiei; la copii se administrează iniţial 100—125 mg/kg «şi zi, apoi se reduce la 60 mg/kg şi zi (frac- ţionat, la 4—6 ore interval). în poliartrita reumatoidă sînt necesare 3—5 g/zi.
 

 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat