A+ A A-

ACTH-ul


ACTH-ul+ (corticotrophin) este un hormon secretat de hipofiza anterioară, cu structură polipeptidică, cuprinzînd 39 aminoacizi, dintre care primii 24 sînt răspunzători de activitatea biologică, restul conferind proprietăţi antigenice (sînt diferiţi cu specia).


Efectele farmacologice se datoresc stimulării secreţiei suprarenale de hidrocortizon şi, în măsură mai mică, stimulării secreţiei de androcorticoizi. Acţiunea este rapidă — suprarenală răspunde în circa 2 minute — şi de durată relativ scurtă, nivelul eficace de hidrocortizon menţinîndu-se pînă la 6 ore. Răspunsul maxim se situează la un nivel de 4 ori mai mare decît secreţia bazală de hidrocortizon.


Reacţiile adverse sînt în general mai puţin importante ca pentru cortizoni, secreţia fiziologică a corticosuprarenalei fiind limitată. Tratamentul prelungit, cu doze mari, poate duce la apariţia unui sindrom de tip Cushing, însoţit de hipertrofie suprarenală; de asemenea pot apare acnee şi fenomene discrete de virilizare.

Răspunsul hipotalamo- hipofizo-suprarenal la stress se menţine în mare măsură, iar oprirea medicaţiei este obişnuit bine suportată, ceea ce reprezintă un avantaj faţă de cortizoni. Totuşi, administrarea îndelungată de doze mari de ACTH provoacă o inhibiţie a centrilor hipotalamo-hipofizari, oprirea bruscă a tratamentului declanşînd uneori fenomene de hipopituitarism.


ACTH-ul nu împiedică creşterea copiilor. Epuizarea musculară şi osteoporoza sînt mai puţin pronunţate decît pentru cortizoni, deoarece efectul catabolizant, de tip glucocorticoid, este în parte antagonizat prin efectul anabolizant de tip androcorticoid. Ulcerul este de asemenea mai rar. Tendinţa la retenţie hidrosalină este relativ marcată, iar riscul hipertensiunii arteriale relativ mare. Diabetul zaharat este agravat.


ACTH-ul poate determina dezvoltarea unei toleranţe de cauză imu- nologică, ceea ce impune controlul efectului pe parcursul tratamentului (prin dozări hormonale în sînge şi urină). Există posibilitatea apariţiei de reacţii alergice, de obicei minore — erupţii cutanate, dispnee — dar care pot îmbrăca şi forme severe, de ex. şoc anafilactic.


ACTH-ul este inactivat prin digestie, atunci cînd se administrează pe cale orală. Ajuns în sînge prin injectare, are un timp de înjumătă- ţire plasm atică de 5 minute. în amestec cu hidroxidul de zinc, gela-
tina sau carboximetilceluloza, formează preparate retard, care se absorb lent de la locul injectării intramusculare, avînd efect durabil (24—72 ore).


ACTH-ul se dozează ,în unităţi .— 1 u.i. este cuprinsă în 1 mg substanţă standard internaţional. Se poate introduce în perfuzie intra- venoasă, 5—20 u.i. în decurs de 8—24 ore (stimularea suprarenală maximală se obţine pentru 45—90 u.i./zi), şi în injecţii intramusculare sau subcutanate, 10—40 u.i. de 2—4 ori/zi.

ACTH-ul retard+ (corti- cotrophin zinc hydroxide) ise injectează intramuscular sau subcutanat, iniţial 80—120 u.i. odată/zi, apoi scăzînd treptat pînă la 20—30 u.i. odată pe zi sau la 2 zile.


ACTH-ul se utilizează în scop diagnostic, pentru testarea funcţiei cortîeosuprarenale (la bolnavi suspectaţi de Addison, hipopituitairism, sindrom Cushing, sindrom siuprarenogenital). Răspunsul glandei se măsoară prin dozarea hidroxicorticosteroizilor (hidrocortizon) în plasmă, eventual a 17-hidroxicorticosteroizilor şi ; 17-cetosteroizilor în urină; indicaţii indirecte se pot obţine prin determinarea modificărilor numărului eozinofilelior circulante şi a eliminării urinare de acid uric.

Terapeutic, ACTH-ul are aceleaşi indicaţii ca şi cortizonii (ou excepţia cazurilor cînd suprarenala nu poate răspunde la stimulare). Este avantajos atunci cînd trebuie evitată creşterea catabolismului proteic — de exemplu în dermatomiozită sau polimiozită —, dar folosirea ca anti- inflamator este grevată de tendinţa mare la reţinere de sare şi apă. Printre indicaţii sînt diferitele colagenoze, alergii (stare de irău astmatic, edem amgioneurotic etc.), dermatoze cronice etc.

S-au semnalat rezultate bune în unele afecţiuni neurologice, cum ar fi scleroza în plăci, nevrita retrobulbară, polinevrita, pareza facială periferică, ca şi în miastenia gravă (cazurile severe, care nu răspund bine la neostigmină).Contraindicaţiile sînt în majoritate comune cu cele ale cortizonilor — psihoze acute, boli infecţioase (fără protecţie de antibiotice), boală ulceroasă, sindrom Cushing, insuficienţă cardiacă, sarcină (cu excepţia situaţiilor cînd tratamentul ,cu ACTH sau cortizoni este vital). Diabetul zaharat, hipertensiunea arterială reprezintă contraindicaţii relative.


Tetracosactidul (tetracosactrin, cosyntropin, cortrosyn, synacthen), P1-21 corticostimulina, este o polipeptidă de sinteză care cuprinde parte dintre aminoacizii ACTH-ului natural, responsabili de efectul cortico- stimulamt. Ca eficacitate, 1 mg corespunde la 100 iu.i. ACTH. Are avantajul compoziţiei constante (şi riscului mult mai mic de reacţii alergice. Indicaţiile sînt aceleaşi ca pentru ACTH.

Se foloseşte pentru determinarea funcţiei corticosuprarenalei — test rapid (se dozează hidroxicorticosteroizii plasmatici la 30 minute după injectarea intra- musculară de 0,25 mg tetracosactid) sau test prin perfuzie ,(se perfuzează intravenos 0,25 mg în 4—8 ore, urmărind pe parcurs compor- i tarea hidroxicorticosteroizilor plasmatici). în cazurile grave de astm bronşic se introduc în perfuzie intravenoasă 0,25 mg tetracosactid/zi (în 4—8 ore).


Tetracosactidul retard (cortrosyn-depot, synacthen retard), care conţine tetracosactid adsorbit pe un complet de zinc organic, se prezintă sub formă de suspensie injectabilă intramuscular. Principiul activ, eli¬berat lent în organism, asigură o acţiune de lungă durată. Doza obiş¬nuită este de 1 mg odată/zi, în cazurile grave 1 mg la 12 ore, iar pentru întreţinere 0,5—1 mg odată la 2—3 zile. Se foloseşte terapeutic în colagenoze, afecţiuni alergice, afecţiuni neurologice, etc.
 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat