A+ A A-

ANTITUSIVELE


Antitusivele sînt medicamente capabile să calmeze tusea. Ele acţionează predominant prin deprimarea centrului bulbar al tusei.

Calmantele tusei reprezintă o medicaţie simptomatică, utilă în toate cazurile în care tusea este dăunătoare: oboseşte bolnavul şi împiedică somnul (mai ales la debilitaţi, la cardiaci), accentuează iritaţia mucoasei traheobronşice, favorizează bronhospasmul (chintele de tuse violente), con­tribuie la dezvoltarea emfizemului (tuşea cronică), declanşează hemopti­zia, uşurează pătrunderea materialului infectant în profunzimea tractului respirator (prin inspiraţia brutală care precede tusea), contribuie la diseminarea aerogenă a unor infecţii.

Tusea uşoara, care însoţeşte deseori infecţiile căilor aeriene superioare, nu necesită de obicei administrarea de antitusive; sînt suficiente ceaiuri cu mucilagii (de exemplu ceaiul de tei), care calmează mucoasa faringiană iritată. în cazul tusei intense, sau la tuşitorii cronici, se recomandă antitusive centrale, fiind de preferat medi­camentele care nu dezvoltă dependenţă.

Tratamentul trebuie să ţină seama că reflexul de tuse are obişnuit caracter de apărare, reprezentînd princi­palul mecanism care asigură autocurăţirea, drenarea arborelui traheobronşic. Staza secreţiilor, provocată de folosirea nejudicioasă a antitusivelor, poate fi mult mai dăunătoare decît tusea.


Există un număr mare de preparate comerciale sau reţete magistrale, care asociază antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, decongestive, antihistaminice, analgezice-antipiretice etc. Ele sînt utilizate mai ales în infecţiile acute ale căilor aeriene superioare, în vederea realizării unui tratament polisimptomatic.

De cele mai multe ori aceste asociaţii nu sînt justificate de considerente farmacodinamice, există relaţii de antago­nism, chiar incompatibilităţi între diferitele componente, iar dozele con­ţinute sînt prea mici.


ALCALOIZII DIN OPIU Şl COMPUŞII ÎNRUDIŢI


a) Opiul , alcaloid fenantrenic din opiu, sînt antitu­sive foarte active. Utilitatea clinică este mult limitată de efectele nedorite: deprimă respiraţia, favorizează bronhocoinstricţia (mai ales la alergici şi la astmatici), micşorează şi îngroaşe secreţia traheobronşică, inhibă peristaltismul bronşiolelor şi mişcarea cililor (importante pentru curăţirea arborelui traheobronşic).

Principalul pericol derivă din poten­ţialul mare de a dezvolta dependenţă. De aceea folosirea terapeutică este rezervată cazurilor în care este de dorit asocierea acţiunii antitu­sive cu acţiunea analgezică intensă şi cu cea sedativă (care caracteri­zează spectrul farmacodinamic al morfinei) — cancerul bronhopulmonar,pleurezia canceroasă, fracturile de coastă, pneumotoracele sub tensiune, infarctul pulmonar, insuficienţa ventriculară stîngă acută asociată cu tuse, anevrismul de aortă.


b) Codeina, alt alcaloid fenantrenic din opiu, este un deprimant activ al centrului tusei. Efectul antitusiv este maxim la 2 ore de la admi­nistrarea orală şi se menţine 4—6 ore. în plus codeina este slab anal­gezică.

Reacţiile adverse sînt mai puţin importante decît pentru mor­fină — deprimarea respiratorie este mai slabă, greaţa, voma, constipaţia sînt mai puţin frecvente şi de intensitate mai mică. Potenţialul de dependenţă este slab.

Ca şi alte opiacee codeina îngroaşe secreţiile traheobronşice, efect dezavantajos la astmatici şi emfizematoşi (con­tribuie la agravarea insuficienţei respiratorii). Dozele mari au acţiune excitantă, provocînd uneori convulsii la copiii mici.


Codeina este larg folosită ca antitusiv, fiind indicată în tusea uscată, tusea rebelă şi obositoare, tusea hemoptoică şi în toate situaţiile în care reflexul de tuse îşi pierde funcţia fiziologică, devenind dăunător. De asemenea este utilizată ca medicament de referinţă în studiile con­trolate ale altor antitusive.

Se administrează oral, fie ca atare, fie sub formă de clorhidrat sau fosfat (săruri bine solubile în apă), doza obiş­nuită fiind de 15—20 mg de 4—6 ori/zi. Preparatul codenal+ este o asociaţie de codeină şi fenobarbital.


Dionina, dihidrocodeina (dihydrocodein), hidrocodona (hydrocodon, dicodid) au proprietăţi asemănătoare codeinei.


Folcodina (pholcodinum), morfoliniletilmorfina, este un antitusiv ac­tiv — în doză de .10 mg are eficacitate similară cu 15 mg codeină. Nu are acţiune analgezică, nu modifică secreţiile traheobronşice. Poten­ţialul de dependenţă, slab, este asemănător celui al codeinei.


c) Dextrometorfanul (dextrometrophan hydrobromid, romilar), un derivat de morfinan obţinut prin sinteză, are efect antitusiv de lungă durată — 8—12 ore. Doza de 30 mg echivalează cu cea de 15 mg codeină. Nu are acţiune analgezică. Are avantajul că nu deprimă respi­raţia şi nu inhibă activitatea ciliară. Nu provoacă dependenţă.


Levopropoxifenul (levopropoxyphene napsylate), compus înrudit cu metadona (analgezic de sinteză), administrat în doză de 50—100 mg, calmează tusea timp de circa 4 ore, fără să modifice secreţiile traheo­bronşice. Potenţialul de dependenţă este minim.


Noscapina (noscapine, narcotin, tusan+), alcaloid izochinolinic din opiu, are acţiune antitusivă asemănătoare codeinei. Este slab bronho- dilatatoare. Nu are acţiune analgezică. Nu deprimă respiraţia şi nu modifică secreţiile traheobronşice. Se administrează în doză de 15—30 mg de 3—4 ori/zi.

Clofedanolul (clofedanol hydrochlorid, calmotusin+, detigori), com­pus de sinteză cu structură asemănătoare difenhidraminei (un anti- histaminic), are acţiune antitusivă centrală. Efectul este lent şi relativ prelungit. Are oarecare acţiune analgezică, anestezică locală, parasim- patolitică şi antihistaminică. Provoacă uneori sedare şi somnolenţă. Se administrează oral, 25 mg de 4 ori/zi.


Dimetoxanatul (dimethoxanate, cothera), un derivat de fenotiazină, are proprietăţi antitusive, doza obişnuită fiind de 25 mg de 3—5 ori/zi. Provoacă rareori ameţeli, somnolenţă, greaţă.


Benzonatatul (benzonatate, tessalon) este un antitusiv asemănător chimic cu tetracaina (anestezic local). Mecanismul de acţiune este mixt — central şi periferic (deprimă receptorii tusigeni din mucoasa traheo- bronşică). Provoacă rareori greaţă sau erupţii cutanate alergice. Se admi­nistrează oral, 100—200 mg de 3—4 ori/zi.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat