A+ A A-

Levemir


Denumire comună internaţională: Insulinum Detemir

Forme de prezentare: Soluţie injectabilă


Ce este şi pentru ce afecţiuni se utilizează?
Levemir este un analog al insulinei umane cu durată de acţiu­ne ce acoperă aproape întreaga zi. Poate fi folosit în asociere cu alte tipuri de insulină cu acţiune rapidă său cu antidiabetice orale pentru a reduce nivelele glicemiei la persoanele cu diabet zaha­rat insulino-necesitant.
Important de ştiut
Administrarea insulinei constituie doar o parte a programului de tratament pentru diabet zaharat alături de dietă săracă în hi- drocarbonaţi, exerciţii fizice regulate, control al greutăţii corpora­le, monitorizare a glicemiilor, controale regulate oftalmologice şi stomatologice, îngrijire a picioarelor.
Administrarea corectă
Levemir se injectează subcutanat o dată pe zi, preferabil seara la culcare.
Respectaţi tehnica de administrare arătată de asistentă sau me­dic. Pentru injectare alegeţi o zonă de piele aflată la cel puţin 2,5 cm faţă de locul injectării anterioare.


Administraţi doar cartuşele cu soluţie incoloră, clară, subţire; aruncaţi cartuşele colorate sau cu particule în interior.
Nu diluaţi şi nu mixaţi insulina detemir cu alte tipuri de insulină sau alte soluţii pentru a nu-i afecta eficacitatea. Nu schimbaţi tipul de insulină (ex. detemir, lispro, regular) sau concentraţia acesteia fără a consulta mai întâi medicul întrucât există diferenţe în absorbţie, disponibilitate şi eficienţă. Unele fir­me de insulină pot fi substituite cu altele, dar altele nu; consultaţi medicul dacă aveţi neclarităţi.


Nu refolosiţi acele sau seringile; aruncaţi-le în containere adec­vate conform indicaţiilor medicului.
Dacă săriţi o doză - urmaţi indicaţiile medicului privitoare la omi­terea dozelor. Pentru a preveni această situaţie fiţi sigur că aveţi întotdeauna la dumneavoastră insulina, în special atunci când plecaţi în vacanţă. Nu încercaţi să compensaţi doza uitată admi­nistrând o doză dublă.
Cum păstrăm medicamentul

In ambalajul original, bine închis şi fe­rit de acţiunea copiilor. Dacă sunt neutilizate păstraţi cartuşele la frigider (2-8° C) în ambalajul original, protejate de îngheţ; înainte de folosire acestea trebuie aduse la temperatura camerei. Nu uti­lizaţi cartuşele care au fost îngheţate. După introducerea cartuşu­lui în pen, păstraţi la temperatura camerei, nu la frigider. Aruncaţi cartuşele expirate sau de care nu mai aveţi nevoie, în saci care nu sunt lăsaţi la îndemâna copiilor.
Ce efecte adverse pot apare?
Incetaţi administrarea medicamentului şi anunţaţi imediat me­dicul dacă observaţi apariţia reacţiilor alergice severe cu proble­me respiratorii, tumefacţii ale buzelor, limbii sau feţei, urticarie, simptomelor severe de hipoglicemie, convulsiilor.
In cazul apariţiei următoarelor efecte adverse mai puţin severe continuaţi administrarea medicamentului dar consultaţi medicul imediat ce va fi posibil: tumefacţie, roşeaţă sau mâncărimi la locul de injectare a insulinei, lipodistrofie şi lipohipertrofie cu modifi­carea stratului de ţesut adipos la locul injectării.
Când nu se administrează?
Nu se administrează în caz de alergie cunoscută la insulina de­temir sau hipoglicemie.
Atenţionări speciale
Inaintea începerii tratamentului informaţi medicul dacă aveţi infecţii acute, boli de ficat sau rinichi, trăiţi într-un mediu stresant sau aveţi tulburări emoţionale, deoarece poate fi necesară ajus­tarea dozelor de insulină, monitorizarea mai atentă a glicemiilor sau chiar reconsiderarea tratamentului.


Utilizaţi Levemir exact aşa cu v-a fost prescris, la orele şi în do­zele indicate.
Nu administraţi doze mai mari decât cele prescrise. Dozele pot fi schimbate numai cu acordul medicului.
Reacţiile adverse ale insulinoterapiei rezultă de cele mai multe din nivelele anormale ale glicemiilor. Ar trebui să fiţi familiarizat  cu simptomele hipoglicemiei sau hiperglicemiei pentru a şti cum  să acţionaţi eficient.


Semnele hipoglicemiei (tremor, greaţă, senzaţie de foame intensă, dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, vedere înceţoşată, confuzie, slăbiciune, bătăi cardiace rapide, transpiraţii inexplicabile şi  generalizate, piele palidă şi rece, anxietate, dificultăţi de concentrare) apar cel mai probabil datorită folosirii unor doze prea mari  de insulină, omiterii sau întârzierii meselor, dacă se efectuează  exerciţii fizice mai solicitante decât de obicei, în caz de boală,  dacă se folosesc concomitent o serie de medicamente cu efect  hipoglicemiant, dacă se consumă alcool. Purtaţi în permanenţă  la dumneavoastră o tabletă de glucoză, o bomboană cu zahăr, un fruct sau orice altă sursă de zahăr pentru a interveni rapid în caz  de hipoglicemie.


Dacă observaţi că sunteţi deshidratat, aveţi gura uscată şi vă I 3 este sete, urinaţi frecvent, aveţi o senzaţie puternică de foame, vă este greaţă şi vărsaţi, măsuraţi glicemia deoarece s-ar putea ca aceasta să fie foarte ridicată. Contactaţi medicul pentru ajustarea dozelor de insulină.
Pot apare reacţii locale la administrarea insulinei; dacă zona de­vine dură sau se ulcerează, contactaţi medicul înainte de a injecta în aceeaşi zonă.
Prezentaţi-vă la toate programările stabilite de medic în vederea evaluării stării generale, măsurării glicemiei şi Hb Ale (hemoglo­binei glicozilate), eventual efectuării sumarului de urină, testării funcţiilor renale şi hepatice, examinării oftalmologice ş.a.


Medicamentul poate da somnolenţă, dureri de cap, ameţeli sau chiar pierderi ale conştienţer. Evitaţi şofatul, manipularea utilaje­lor cu risc şi activităţile ce implică atenţie sporită până la epuiza­rea acestor efecte.
Limitaţi consumul de alcool deoarece acesta scade glicemia, crescând riscul de hipoglicemie în timpul insulinoterapiei.
Informaţi medicul că sunteţi în tratament cu insulină înainte de a primi vreun tratament medical, chirurgical sau stomatologic.


Interacţiuni posibile cu alimente sau medicamente
înainte de începerea tratamentului anunţaţi medicul dacă luaţi vreunul din următoarele medicamente:
•        antidiabetice orale
•        beta-blocante: atenolol (Atecor, Blocotenol, Hypoten, Vasco-
ten), metoprolol (Betaloc, Bloxan, Egilok), propranolol •        diuretice cum ar fi furosemid
•        inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: captopril (Ca- pocard, Miniten), enalapril (Nerlipril, Ednyt, Enahexal), lisinopril (Lisidene, Lisiren, Medapril, Ranolip)
•        steroizi anabolizanţi
•        corticosteroizi cum ar fi prednison (N-Prednison), prednisolon (Decortin H, Solu-Decortin H), metilprednisolon (Advantan, Le- mod Solu, Medrol)
•        hormoni tiroidie'ni cum ar fi levotiroxina (Euthyrox)
•        estrogeni, progesteron
•        clonidină
•        isoniazidă
•        fluoxetină (Anxetin, Floxet, Prozac)
•        inhibitori ai monoaminoxidazei
•        analogi de somatostatină cum ar fi octreotid (Sandostatin), lan- reotid (Somatuline)
•        antibiotice sulfonamidice cum ar fi trimetoprim-sulfametoxa- zol (Biseptol, Biseptrim,Tagremin).
Sarcina şi alăptarea
Necesarul de insulina Levemir se modifică în timpul sarcinii de aceea este important ca nivelele glicemiei să fie atent monitoriza­te pe întreaga durată a sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă insulina Levemir poate trece în laptele ma­tern, deşi majoritatea tipurilor de insulină inclusiv insulina umană se secretă în cantităţi mici în lapte. Mamele care urmează trata­ment cu insulină şi doresc să alăpteze ar trebui să consulte mai întâi medicul curant.
Doze recomandate
•        Soluţie injectabilă
Tratamentul diabetului zaharat insu'Uno-necesitant Insulina Levemir se administrează injectabil subcutanat o dată pe zi (seara înainte de culcare), în doze individualizate. Iniţial se administrează doze de 0,1-0,2 Ul/kg/zi iar ulterior se ajustează în funcţie de nivelele glicemiei.
Supradozare
Anunţaţi imediat medicul dacă suspectaţi supradozarea. Simp- tomele supradozării sunt cele ale hipoglicemiei: foame intensă, greaţă, dureri de cap, transpiraţii reci, tremor, dificultăţi de con­centraţie, somnolenţă, confuzie iar în cazuri severe - convulsii şi comă.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat