A+ A A-

      Insulina

 

 

    Hormonul pancreatic glicoregulator secretat de celulele beta- insulare, are o structura polipeptidica.

Actiunea principala consta in scaderea glicemiei, care este urmarea activarii unui mecanism de transport al glucozei prin membrana celulara (la nivelul tesutului muscular si adipos). Consecutiv rezulta marirea depozitelor de iglicogen, creyterea proceselor oxidative, sporirea producerii de grasimi din glucoza, limitarea catabolismului proteic, diminuarea kaliemiei si fosfatemiei. Hormonul are probabil si alte actiunimetabolice intracelulare, stimulind incorporarea aminoacizilor in pro- teiae si formarea gråsimilor neutre din acizii grasi.


Insulina scade hiperglicemia si corecteaza tulburarile metabolice ale diabetului zaharat, actionmd ca medicable de substitute. Este indispen- sabila in diabetul juvenil §i in diabetul sever al adultului; este uneori necesara in diabetul moderat al adultului. Nu influenteaza tulburarile vasculare ale acestei boli.
Supradozarea provoaca hipoglicemie cu eliberare de catecholamine si fenomene de anoxie cerebralå. Simptomele apar pentru valori ale glicemiei .sub 50 mg/100 ml. In cazul supradozarii preparatelor de insulina cu actiune rapida predomina ,fenomenele adrenergice, pe cind pentru cele cu actiune lenta predomina fenomenele nervos-centrale.

Simptomele principale sint: anxietate, senzatie de foame, greata, ameteli, tremor, confuzie mintala, tele palida cu sudoratie rece, tahicardie si hipertensiune, in cazuri extreme convulsii, coma si moarte. Tratamentul se face prin injectarea intravenoasa de solupe glucozatå hipertona, eventual de glucagon. ,Hipoglicemia este daunatoare ,si prin faptul ca poate fi urmata de hiperglicemie reactiva cu cetonurie, ceea ce impune cres- terea dozei de insulina, creind un cerc vicios (eject Somogyi). Criza hipoglicemica poate fi folositå pentru ameliorarea unor boli psihice.


Injectarea subcutanata de insulina provoaca uneori fenomene lipodistrofice locale, mai frecvente la tineri. Lipohipertrofia, care dominå la barbati, cedeazå obisnuit cind nu se mai fac injectii in zona interesata. Lipoatrofia predomina la femei si este favorizata de temperatura scazuta a preparatului injectat; fenomenul se atenueaza cu timpul la continuarea injectarii locale.Alte efecte nedorire sint de natura alergica, fiind mai frecvente pentru preparatele de insulina cu globina sau protamina.

Imediat dupa injetie, pot apare react locale minore: senzatie de arsura si infepaturi, eritem, edem, indurate. Reactii generale — urticarie, edem angioneurotic isi alte fenomene de tip anafilactic — sint rare si atunci cind apar necesara schimbarea preparatului si desensibilizare specifica. Tratamentul curativ se face cu antihistaminice, eventual cortizoni.


Administrarea insulinei provoaca aparitia de anticorpi blocanti. In cazuri rare titrul acestor imunoglobuline este foarte ridicat, determinind inactivarea cantitat de hormon injectate, respectiv o stare de insulino-rezistenta. Tratamentele intermitente repetate, contaminarea insulinei cu proteine anexe (proinsulina si produsi de degradare a moleculei insulinei), adaugarea de proteine in scopul prelungirii efectului (globulina, protamina), favorizeaza instalarea insulino-rezistenfei de ordin imunologic; insulina provenita de la bovine este mai imunogena decit cea provenita de la porc (mai aprotata chimic de hormonul
uman).

Exista posibilitatea refacerii eficacitåt prin administrarea intr-o prima fazå de doze mici de insulina, apoi dupa aparitia anticorpilor, de doze mari, care pot determina o imuno-toleranta, dar aceastå tehnica este pretentioasa. In ultimul timp au fost realizate preparate purificate — insulina monocomponenta — lipsite practic de antigenitate.Insulina se dozeazå biologic in unitatii: unitatea internationala reprezinta accivitatea specifica a 0,04167 mg etalon international. Solutia oficinala confine 40 ,u.i./ml.

La diabetici doza se stabilere dupå necesitati, fiind cuprinsa intre 10 si 100 u./zi (uneori mai mult). Nevoia de insulina este in functie de gravitatea si forma bolii, de dieta, de efort (efortul fizic scade necesitatea). Tireotoxicoza, febra, sarcina, interveapile chirurgicale, bolile infectioase, acidoza, opresc necesitatea de insulina.Ea este inactiva. pe cale orala, deoarece sufera digestia proteica. In organism se metabolizeazå repede, mai ales in ficat, avind un timp de injumatatire de 10 minute, ceea ce explica, durata scurta de actiune. Pentru a prelungi efectul se folosesc preparate retard cu absorbpe lenta de la locul injectarii: complexe insulina—proteina si insulina-zinc.


Insulina+ (ordinary insulin, regular insulin, soluble insulin) este preparatul care confine an solutie hormonul pur din pancreasul de mamifere
(bovine sau porcine). Efectul apare dupa circa V2 ora de la injectarea subcutanata, este maxim dupa 4 ore si dureaza 6—8, uneori pina la 12 ore. Se injecteaza obisnuit subcutanat, 10—100 u.I./zi (dupa situate), fractionat in 2 doze (imediat inaintea micului dejun si a cinei) sau 3 doze (inaintea micului dejun, a dejunului si a cinei). Numarul injectiilor poate fi micsorat prin administrarea simultana, inaintea micului dejun, a unei insuline cu actiune 

Evolutia in timp a efectuiui prin- prelungitå. In coma diabeticacipalelor tipuri de insulina. insulina se introduce de obicei intravenos, 30—100 u.i. (in functie de gravitate). Preparatele romanesti — insulina+ 51 insulina P+ (din pancreasul de bovine, respectiv de porcine)
 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat