A+ A A-

Isoprenalin ( Novodrin)


Izoprenalina (isoprenalin, novodrin), este o catecolamină cu acţiuni predominant beta-adrenergice, folosită în principal ca bronhodilatator.
Izoprenalina creşte marcat forţa de contracţie a miocardului şi con­sumul său de oxigen. Presiunea ventriculară diastolică scade, viteza de creştere a presiunii în ventriculul stîng se măreşte, perioada de ejecţie sistolică este scurtată.


Frecvenţa cardiacă creşte. Corespunzător stimu­lării inimii se măreşte minut-volumul, ceea ce în colaps poate duce la creşterea presiunii arteriale. Asupra vaselor izoprenalina are acţiune dilatatoare, scăzînd rezistenţa periferică, ceea ce poate fi util în insuficienţa circulatorie acută de tip hiperton.

Principalul efect nedorit este tahicardia excesivă. Uneori pot apare aritmii ectopice atriale sau ventriculare. Irigaţia miocardului poate fi diminuată, datorită scăderii presiunii diastolice în aortă şi tahicardiei.


Se administrează în perfuzie intravenoasă, sub formă de soluţie glu- cozată 5o/o, conţinînd 0,2 mg izoprenalină/100 ml, injectată cu viteza necesară pentru a produce efectul hemodinamic dorit.


Creşterea frec­venţei cardiace peste 130/minut sau apariţia de bătăi ectopice impun micşorarea dozei şi controlul ECG. Este indicată în cazurile de insufi­cienţă circulatorie acută cu presiune venoasă centrală mare, sau cînd debitul cardiac rămîne scăzut în ciuda tratamentului obişnuit.


Acţiunea bronhodilatatoare este mai puternică decît pentru adrenalină.

Inhalată sub formă de aerosoli, provoacă bronhodilataţie şi linişteşte de regulă criza de astm bronşic. Efectul este maxim după aproximativ 10 minute şi se menţine IV2—3 ore.

Izoprenalina .se absoarbe în parte din arborele respirator, provocînd efecte sistemice. Este repede inactivată prin captare tisulară şi prin metabolizare sub influenţa COMT. Unul dintre metaboliţi, 3-metoxi- izoprenalina, care are proprietăţi blocante beta-adrenergice slabe, con­tribuie probabil la toleranţa care apare după tratamentul îndelungat. Administrată oral, izoprenalina este ineficace, fiind în mare măsura inactivată prin conjugare în intestin ,şi cu ocazia primului pasaj hepatic.

Deşi toxicitatea izoprenalinei este comparativ mică, reacţiile adverse sînt frecvente. Pot apare aritmii, dureri anginoase, tremor, nelinişte. Efectul tahicardizant (de tip beta) este mai intens decît al adrenalinei. S-au semnalat cazuri mortale, survenite mai ales în condiţiile supradozării aerosolilor (prin autoadministrare, mai frecvent la copii). Atunci cînd dozarea este corectă, forma de administrare cea mai puţin riscantă sînt aerosolii.

Izoprenalina se administrează obişnuit prin inhalarea aerosolilor, 0,1—0,5 ml soluţie 0,5%. Există şi preparate de aerosoli presurizaţi dozaţi, conţinînd 100—200 mcg/puf — se recomandă inhalarea unui puf şi la nevoie, după 5 minute, a celui de al doilea; doza se poate repeta după 2—13 ,ore, fără a depăşi 8 inhalaţii/zi. O altă cale este cea perilinguală — tablete a 10 mg — dar eficacitatea este inegală şi reacţiile adverse mai frecvente. Formele injectabile nu trebuie folosite în astmul bronşic, deoarece pot fi cauză de accidente.

Izoprenalina este larg utilizată pentru tratamentul crizelor de astm bronşic. Este contraindicată în caz de hiperexcitabilitate miocardică şi în cardiopatiile ischemice. Trebuie utilizată cu multă prudenţă la hiper- tiroidieni. Nu se asociază cu adrenalina.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat