A+ A A-

Cianocobalamina

 

Cianocobalamina (cyancobalamin, vitamina B12)> factor vitaminic din complexul B, are structura asemănătoare hemoglobinei, fiind formată dintr-un macroinel porfirinic, centrat pe un atom de cobalt, de care este legată o grupare de tip adenozinic şi o grupare cian. Aportul ali­mentar zilnic este de aproximativ 5 mcg, iar necesitatea de 1—2 mcg.

In stomac, vitamina se leagă de o glicoproteină secretată de mucoasă — factorul intrinsec —, formînd un complex care nu poate fi utilizat de flora intestinală şi se absoarbe prin intervenţia unui mecanism trans­portor specific. în sînge, cianocobalamina este transportată de o globu- lină, fiind depozitată mai ales în ficat, unde se acumulează în cantităţi mari, de 2—5 mg (suficiente pentru nevoi timp de circa 3 ani).


Anemia pernicioasă, sau boala Biermer, se datoreşte insuficienţei secretorii de factor intrinsec, care face imposibilă absorbţia vitaminei. Injectarea de cianocobalamină corectează specific tulburările carenţiale.

Starea generală se ameliorează din primele ore ale tratamentului şi astenia dispare; megaloblastoza medulară este corectată în 2—3 zile, creşte considerabil numărul reticulocitelor, cu un maximum după 7-—9 zile de tratament — criza reticulocitară —, se măreşte progresiv nu­mărul hematiilor şi cantitatea de hemoglobină, care ajung la valori nor­male după 4—8 săptămîni.

Fenomenele de nevrită periferică sînt de obicei influenţate favorabil; degenerarea combinată subacută a măduvei spinării poate fi oprită, dar ameliorarea survine lent şi este posibilă numai în fazele incipiente. Leziunea mucoasei digestive se pot vindeca, cu excepţia gastritei atrofice (care este cauza şi nu efectul carenţei).


în boala Biermer există un deficit de ADN, care duce la anomalii cromozomiale în precursorii eritroizi megaloblastici. Adăugarea vitaminei la măduva de anemie pernicioasă, in vitro, readuce la normal raportul ADN/ARN, crescînd cantitatea de ADN.

Se pare că cianocobalamina intervine în procesul de reducere al ribozonucleotizilor în formele dezoxi corespunzătoare (care intră în structura ADN); de asemenea intervine în formarea tetrahidrofolatului. în plus este corectat metabolismul de­fectuos al propionatului, care ar sta la baza tulburărilor neurologice carenţiale.


Cianocobalamina, administrată oral în anemia pernicioasă, nu se ab­soarbe din cauza lipsei de factor intrinsec. Asocierea cu preparate de mucoasă gastrică uşurează absorbţia, dar bolnavii dezvoltă repede to­leranţă. De aceea injectarea vitaminei este obligatorie. Ajunsă în or­ganism, se depozitează în parte la nivelul ficatului, pentru timp înde­lungat. Excreţia urinară variază în funcţie de doză: 7% cînd se injec­tează 50 mcg, 60% pentru 1 mg.


Preparatul folosit terapeutic se obţine ca produs secundar din cul­turile de Streptomyces griseus. în anemia pernicioasă se recomandă untratament de atac cu 30—100 mcg injectate intramuscular, zilnic în prima săptămînă, o dată la 2 zile în a doua săptămînă, o dată pe saptămînă în următoarele 4 săptămîni; doza de întreţinere obişnuită este de 60—100 mcg injectate o dată pe lună. Este necesară individualizarea, atît pentru cantitatea injectată o dată cît şi pentru intervalul între injecţii.


Principala indicaţie este anemia pernicioasa, unde eficacitatea are şi valoare diagnostică. De asemenea poate fi utilă la bolnavii cu gas- trectomie, ileită regională sau rezecţie de ileon, care pot dezvolta cu timpul fenomene carenţiale. O indicaţie particulară o constituie ne- vrita retrobulbară prin intoxicaţie nicotinică (ambliopatia tabagică).


Hidroxocobalamina (aquacobalamin) este un analog al cianocobalaminei care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, menţinînd concentraţii sanguine mari, timp îndelungat şi eliminîndu-se renal în proporţii relativ mici.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat