A+ A A-

Chinidina

 

 

Chinidina deprimă forţa contractilă a miocardului şi scade conducerea atrioventriculară. Micşorarea contractilităţii ar fi consecinţa împiedicării pătrunderii ionilor de calciu (indispensabili pentru declanşarea contracţiei) în celulele miocardice. Aceste efecte, relativ slabe pentru dozele tera­peutice, pot fi cauză de reacţii adverse, mai ales la dozele mari.

 

O altă acţiune constă în inhibarea controlului vagal asupra inimii. Consecinţele, de tip stimulator, pot masca, în anumite condiţii, acţiunea deprimantă miocardică directă.

 

Chinidina este un medicament greu de minuit. Dozele terapeutice pot agrava insuficienţa cardiacă. Deoarece sînt inhibate atît focarele ectopice cît şi nodul sinuzal, este posibil ca suprimarea ritmului ectopic să nu fie urmată imediat de instalarea ritmului sinuzal; în prezenţa leziu­nilor miocardice însoţite de încetinirea conducerii, se poate instala un bloc atrioventricular total fără apariţia ritmului idioventricular.

 

Perioada de asistolie se observă ECG şi uneori provoacă sincopă prin ischemie cerebrală. în mod paradoxal chinidina poate declanşa tahicardie, chiar fibrilaţie ventriculară, consecutiv prelungirii excesive a conducerii atrio- ventriculare şi favorizării procesului de reintrare, fapt pentru care se impune multă prudenţă cînd durata complexului QRS depăşeşte 0,14 se­cunde.

Chinidina administrată în tahicardie, flutter sau fibrilaţie atrială, provoacă uneori accelerarea frecvenţei contracţiilor ventriculare datorită acţiunii vagolitice (care maschează deprimarea miocardică directă); acest efect poate fi evitat prin digitalizare prealabilă. Acţiunea vagolitică face de asemenea ca bolnavul cu tahicardie supraventriculară să nu mai răspundă la manevrele folosite pentru declanşarea de reflexe vagale. în fibrilaţiile vechi, mai ales cînd însoţesc afecţiuni mitrale de natură reu­matică, restabilirea contracţiilor atriale poate duce la mobilizarea coagu- lilor din atriu; emboliile survin rar, dar sînt uneori cauză de accidente mortale. Chinidina injectată intravenos poate scădea în mod periculos presiunea arterială.

 

Dozele mari administrate repetat, sau dozele mici la idiosincrazici, provoacă fenomene de cinconism, care se manifestă prin ameţeli, cefalee, fotofobie, tinitus, diminuarea auzului, tulburări de vedere, greaţă, vomă. Uneori apar reacţii alergice: erupţii cutanate, febră, astm, rar purpură trombopenică. Posibilitatea accidentelor idiosincrazice sau alergice impune urmărirea atentă a bolnavului după prima doză.

 

Chinidina se absoarbe lent, dar în întregime din intestin. Concen­traţia sanguină maximă se obţine la circa 2 ore de la administrare. Nivelul plasmatic pentru dozele eficace — obişnuit 400 mg de 4 ori/zi — este de 2—5 mcg/ml.

 

Alcaloidul se leagă de proteinele plasmatice în pro­porţie de 85%. Este în majoritate metabolizat în ficat, cu formare de hidroxiderivaţi nefenolici, puţin activi, care se excretă cu uşurinţă. Uri­nar, se elimină aproximativ 20o/0 sub formă neschimbată, restul ca meta- boliţi.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 7,2 ore; acest parametru creşte semnificativ la bolnavii hepatici (este necesară pru­denţă în dozare).

 

Chinidina se administrează de obicei pe cale orală, sub formă de sulfat, doza eficace fiind de 200—600 mg la fiecare 6 ore. Cînd calea orală nu este posibilă, se injectează intramuscular gluconatul de chinidină; la nevoie se pot face perfuzii intravenoase (cu multă prudenţă, sub con­trolul presiunii arteriale şi a activităţii electrice a inimii).

 

Principala indicaţie o reprezintă profilaxia crizelor recurente de flut- ter sau fibrilaţie atrială, la bolnavul sub tratament digitalic; uneori este avantajoasă asocierea cu propranololul. în tahicardia ventriculară a infarctului de miocard, care nu a cedat la injectarea intravenoasă de lido- caină, se continuă cu chinidină administrată oral. Alte indicaţii sînt cri­zele repetate de tahicardie paroxistică atrială (pentru profilaxie) şi alte variante de tahicardie atrială.

 

Blocul atrioventricular, de ramură sau de conducere intraventriculară, cardita reumatismală şi endocardita lentă constituie contraindicaţii. în insuficienţa cardiacă nu se poate folosi decît dacă inima a fost digitalizată.

 

Tireotoxicoza şi ultima perioadă a sarcinii (chinidina stimulează motilitatea uterină) reprezintă contraindicaţii relative. Alcaloidul nu trebuie folosit la bolnavii cu idiosincrazie sau alergie specifică.

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat