A+ A A-

MEDICAŢIA HIPOAMONIEMIANTĂ

 

O serie de substanţe sînt capabile ,să scadă nivelul crescut al amo­niului din sânge, fiind recomandate în tratamentul encefalopatiei hepa­tice. Efectul se datoreşte fie diminuării producerii şi absorbţiei amoniu­lui din intestin, fie detoxificării amoniului acumulat în organism.

Medicaţia hipoamoniemiantă este eficace în oarecare măsură atunci cînd coma hepatică a fost declanşată prin intervenţia unor factori exogeni — sîngerare digestivă, regim hipeirproteic; coana datorită evoluţiei pro­gresive a insuficienţei hepatocelulare, fără alţi factori supraadăugaţi, este de regulă mai puţin sau deloc influenţată.

 

Neomicina, administrată oral, micşorează marcat cantitatea de ger­meni din intestin, interesînd mai ales bacteriile coliforme, care produc cantităţi mari de amoniu din proteine şi uree. Folosirea prelungită de doze mari poate fi cauză de disbacterie şi suprainfecţii intestinale cu germeni rezistenţi.

Deşi absorbţia din intestin este minimă, la bolnavii cu insuficienţă renală pot apare fenomene ototoxice şi nefrotoxice. Dozele de neomicina recomandate sînt de 6—12 g/zi, timp de 1—2 zile sau pînă la ameliorarea stării clinice; în continuare se reduce la 1—4 g/zi, sau se întrerupe (după caz). Kanamicina este o alternativă pentru neomicină.

 

Lactuloza este un dizaharid sintetic care, ajuns în colon ca atare, suferă un proces de fermentaţie bacteriană, modificînd flora şi crescînd aciditatea locală; consecutiv este micşorată cantitatea de amoniu produsă şi absorbită din intestin. în encefalopatia hepatică se administrează în doze de 50—100 g/zi. Lactuloza se foloseşte şi ca laxativ, 2,5—20 g/zi.

 

Acidul glutamic (acidum glutamicum, glutarom+) serveşte ca sub­strat pentru detoxificarea amoniului acumulat în organism. în encefalopatia hepatică se introduce la început în perfuzie intravenoasă — 29 g glutamat de sodiu (corespunzător la 25 g acid glutamic) în 1000 ml soluţie glucozată 5 sau 10«/o, perfuzată în timp de 4 ore (la nevoie doza se mai poate repeta odată în decurs de 24 de ore). După ce bolnavul îşi recapătă cunoştinţa se trece la administrarea orală de acid glutamic, 5—12 g/zi, fracţionat.

Ca reacţii adverse, injectarea intravenoasă prea rapidă poate provoca congestie, salivaţie, vomă. Cantitatea mare de ioni de sodiu (170 mEq pentru 29 g glutamat de sodiu) poate fi cauză de dezechilibru electrolitic sever, cu alcaloză şi hipokaliemie. Acidul glutamic este recomandat şi în micul rău epileptic. De asemenea poate fi încercat la oligofreni, în nevroza astenică, în surmenajul psihic. Eficacitatea pentru aceste indicaţii este discutabilă.


Arginina (l-arginine hydrochloride) este alt aminoacid folosit în coma hepatică, pentru detoxificarea excesului de amoniac. Se administrează în perfuzie intravenoasă, 20 g în 500—1000 ml soluţie glucozată 5°/0 sau 10%, introdusă în decurs de 4 ore. Excesul de ioni de clor poate fi dăunător, mai ales în caz de acidoză hipercloremică sau la bolnavii cu insuficienţă renală.
 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat