A+ A A-

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN

"Fara un regim alimentar adecvat; tratamentul bolii de reflux gastroesofagian nu are efect!"

 


Dr. CARMEN-RUXANDRA POSOIU
- medic primar gastroenterolog -


- Doamnă doctor, refluxul gastroesofagian este o problemă tot mai des întâlnită în ultima vreme. Care sunt cauzele apariţiei acestei afecţiuni?


- Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este cauzată de o tulburare de motilitate la nivelul esofagului - segmentul anatomic care leagă faringele de stomac. Ea este provocată de relaxarea inadecvată a sfincterului esofagian inferior. Practic, este vorba de un muşchi care ar trebui să se deschidă doar atunci când înghiţim ceva, pentru a permite tranzitarea lichidelor sau a bolului alimentar spre stomac, însă acest sfîncter nu se mai închide la loc, cum ar trebui, iar relaxarea lui inadecvată duce la refluxul conţinutului gastric în interiorul esofagului.

Refluxul este însoţit de cele mai multe ori de o anumită cantitate de acid clorhidric, care se produce în mod normal în stomac, pentru digerarea alimentelor. Refluxul apare mai des atunci la nivelul stomacului  există deja o tulburare a ln piep activităţii gastrice de tip hiperaciditate.

însă aceasta nu este o regulă; refluxul poate conţine şi alte substanţe ale tubului digestiv: săruri biliare pepsine sau enzime pancreatice.Odată ajunse în esofag, aceste substanţe irită mucoasa esofagiană, o inflamează. Inflamaţia mucoasei afectează, la rândul ei, sfincterul esofagian inferior şi astfel se creează un cerc vicios, care întreţine şi agravează afecţiunea.


- Există mai multe forme ale bolii, în funcţie de cauza care le declanşează?


- Da, contează foarte mult substanţele care ajung prin reflux în esofag. Dacă în esofag pătrunde acid clorhidric, avem de-a face cu un reflux acid. Dacă descoperim săruri biliare, ştim că bolnavul are un reflux de tip bazic. în unele cazuri, putem întâlni ambele substanţe în esofag. Şi chiar dacă logica ne face să credem că substanţa bazică o anihilează pe cea acidă, nu e chiar aşa. La nivelul esofagului, aceste substanţe îşi potenţează efectul distructiv, iar afecţiunea devine mai severă!


- Cu ce simptome se confruntă bolnavii?


- Simptomele care-i fac pe bolnavi să se prezinte la medic sunt foarte variate. Există simptome specifice ale bolii de reflux gastroesofagian: pirozis (arsuri) la nivelul toracelui, regurgitaţii frecvente - dar fără efort de vărsătură, eructaţii (râgâieli), dureri toracice. Dar din ce în ce mai mulţi bolnavi ajung la medic cu diverse simptome extraesofagiene: odinofagie (deglutiţie dureroasă), senzaţie de sufocare, de “nod în gât” sau răguşeală, arsuri la nivelul cavităţii bucale, gust acru sau amar, tuse seacă etc


- Cum explicaţi frecvenţa tot mai crescută a bolii?


- Creşterea frecvenţei bolii de reflux gastroesofagian se explică în primul rând prin alimentaţia dezechilibrată, care influenţează în mod direct secreţiile tubului digestiv. Schimbarea factorilor alimentari poate duce la ameliorarea sau chiar la vindecarea bolii, mai ales dacă e în stadiu incipient, dar oamenii nu renunţă uşor la unele obiceiuri nocive...

Fumatul şi consumul de alcool sunt un dezastru, atât pentru procesele digestive, cât şi pentru sfincterul esofagian inferior, pe care irită. Stresul are şi el o influenţă covârşitoare în apariţia acestei boli, pentru că afectează mecanismele de apărare ale organismului. Şi medicamentele pot influenţa procesul de digestie, prin modificarea cantităţii de acid clorhidric sau de săruri biliare eliberate, iar ca urmare a acestui fapt se poate ajunge destul de uşor la boala de reflux gastroesofagian.

Şi unele afecţiuni ale esofagului, ca esofagita medicamentoasă sau esofagita infecţioasă, pot conduce la apariţia refluxului gastroesofagian. De asemenea, unele forme de hernie, ca hernia hiatală, pot duce la instalarea bolii. Practic, o parte din stomac hemiază  în torace, iar acidul ajunge mai uşor în esofag. Hernia hiatală este favorizată de excesul ponderal sau de obezitate, iar scăderea în greutate poate să fie benefică pentru mulţi pacienţi care suferă de această boală


"între cină şi somn trebuie să existe un interval de cel puţin trei ore"


- Afirmaţi că alimentele pe care le consumăm au o influenţă decisivă asupra instalării bolii. Ce recoman¬daţi, în acest sens?


- Alimentaţia este unul dintre cei ! mai importanţi factori de risc în apariţia esofagitei şi a bolii de reflux.
Hrana procesată conţine fel de fel de j substanţe chimice, care pot deregla secreţiile gastrice şi digestia. Băuturile carbogazoase, mai ales cele de tip cola, care conţin şi cafeină, fac I mai mult rău decât ne închipuim. Cafeaua şi ciocolata consumate în exces dau acelaşi rezultat.

Contează foarte mult cum asociem alimentele, deoarece secreţiile gastrice sunt eliberate în funcţie de hrana ingerată. Mentolul, dulciurile, grăsimile, prăjelile şi multe dintre crudităţi (mai ales citricele şi roşiile) contribuie la accentuarea acidităţii gastrice. Cinele copioase sunt un alt factor de risc, deoarece conţinutul unui stomac prea plin va ajunge mult mai uşor în esofag, mai ales atunci când ne întindem în pat, imediat după ce am mâncat. între cină şi somn trebuie să existe un in¬terval de ceI puţin trei ore!


- Diagnosticul bolii se pune uşor, simptomele ei pot fi confundate cu ale altor afecţiuni gastrice?


- Chiar dacă boala de reflux gastroesofagian are manifestări clinice specifice, poate fi confundată, în unele cazuri, cu probleme de altă natură. La pacienţii în vârstă, care se prezintă la consult cu dureri toracice, noi trebuie să scoatem mai întâi din calcul o posibilă afecţiune cardiacă (infarct, boală cardiacă ischemică
etc.). De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de manifestările extraesofagiene ale bolii de reflux (tuse, senzaţie de sufocare şi “nod în gât” etc.),care pot fi date de unele boli pulmonare, alergice sau tiroidiene.

Din fericire,în prezent dispunem de metode moderne de investigaţie. Cu ajutorul endoscopiei digestive superioare putem depista eventualele leziuni ale mucoasei esofagiene, prezenţa unei hernii hiatale şi controlăm starea sfincterului esofagian inferior. Sunt şi persoane cu reflux care nu au leziuni pe mucoasa esofagiană. De asemenea, nu există o corelaţie între severitatea simptomelor pacienţilor şi prezenţa leziunilor. Putem găsi la endoscopie leziuni de esofagită, însă bolnavii nu au simptome de reflux, dar şi invers: pacienţii au simptome severe, dar nu prezintă leziuni pe mucoasa esofagiană.

Pentru un diagnostic corect, corelăm toate rezultatele obţinute şi ţinem cont de simptomele de alarmă, ca disfagia (o tulburare de deglutiţie, în care pacienţii simt că nu mai pot să înghită), hemoragia digestivă, anemia, scăderea în greutate etc. Mulţi pacienţi au în paralel şi alte manifestări digestive, de exemplu dispepsia (balonarea însoţită de durere), pe care o întâlnim în gastrită. Atunci facem şi alte analize, pentru a descoperi eventualele cauze ale hiperacidităţii, de exemplu, o infecţie cu Helicobacter pylori.

Dacă pacienţii nu răspund la tratament ori descoperim la endoscopie că sfincterul lor esofagian inferior este lax sau suferă de hernie hiatală (situaţii când este utilă intervenţia chirurgicală), mai facem şi alte investigaţii: manometrie şi pH-metrie esofagiană, prin care monitorizăm motilitatea esofagului, măsurăm presiunea la nivelul sfincterului şi pH-ul esofagian (care trebuie să fie diferit de cel gastric).


- Care este cel mai eficient tratament al refluxului gastroesofagian?


- întotdeauna, tratamentul va fi adaptat particularităţilor fiecărui pacient. în cazurile uşoare, facem recomandări privind modificarea stilului de viaţă şi a comportamentului alimentar, care pot aduce rezultate imediate, fără să mai fie nevoie de tratament. Reamintesc aici scăderea în greutate, evitarea alimentelor procesate, evitarea meselor copioase (sunt de preferat mese mici şi dese: cinci mese, dintre care trei mese principale şi două gustări) şi a cinelor târzii etc.


In tratamentul refluxului esofagian folosim mai multe medicamente. Cele mai frecvent folosite sunt anti- acidele (dicarbocalm, gaviscon etc.)substanţe bazice care neutralizează acidul. Aceste medicamente sunt foarte eficiente pe termen scurt, dar pe termen lung nu dau efectul scontat. Pentru tratamentele mai îndelungate folosim fie inhibitoare de aciditate, fie blocante ale receptorilor H2 (rani- tidină, famotidină), fie inhibitoare de pompe de protoni (omez, omeprazol etc.),

Acestea din urmă fiind mai eficiente în reducerea acidităţii, chiar şi pentru 24 de ore. Dacă bolnavul nu răspunde la tratament, intervenim cu medicamente prokinetice, care grăbesc evacuarea stomacului (domperidonă, metoclopramid etc.), astfel încât să nu poată avea loc vreun reflux. La esofagitele cu reflux biliar, mai frecvent întâlnite la pacienţii cu colecistectomie (îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare), folosim medicamente care scad cantitatea de secreţie biliară - spre exemplu, acidul ursodezoxicolic


Aşa cum spuneam, există şi situaţii în care singurul tratament eficient este cel chirurgical. Dacă tratamentul medicamentos urmat nu are niciun efect, dacă descoperim că pacientul prezintă modificări ireversibile la structura musculară a sfmcterului esofagian inferior sau suferă de hernie hiatală, stabilim împreună cu medicul chirurg dacă se impune operaţia.

Există multiple metode chirurgicale, dar cea mai indicată în ambele cazuri este fundoplicatura Nissen, prin care chirurgul formează o plică din mucoasă gastrică în jurul sfincterului esofagian inferior, acesta se îngroaşă, se strânge, şi astfel se elimină posibilitatea apariţiei unui nou reflux.

Operaţia este destul de simplă pentru un medic experimentat, şi de regulă se face laparoscopic - o metodă chirurgicală minim invazivă, lipsită de complicaţii postoperatorii şi cu vindecare uşoară. Simptomele neplăcute resimţite de pacienţi încetează imediat după procedură.

- Există şi complicaţii ale bolii de reflux gastroesofagian?


In cadrul acestei afecţiuni pot să apară mai multe tipuri de complicaţii.Vorbeam mai devreme de esofagită, care se manifestă prin inflamaţia pereţilor esofagului, cu apariţia unor eroziuni şi pierderea unor porţiuni superficiale de mucoasă esofagiană.

Dacă boala de reflux gastroesofagian nu este tratată la timp sau corespunzător, eroziunile pot deveni mai profunde, sub acţiunea acidului gastric, şi se poate ajunge la ulcer esofagian  afecţiune similară cu ulcerul gastroduodenal, care se poate complica prin hemoragie şi perforaţie, existând riscul ca o parte din alimentele ingerate să ajungă în torace sau abdomen.

Aceasta este o complicaţie severă, care necesită chirurgie de urgenţă, deoarece pune în pericol viaţa pacientului.
O altă complicaţie care poate să apară, mai ales la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian cronică, este stenoza peptică  esofagul se îngustează din cauza procesului inflamator de lungă durată, ţesutul normal esofagian fiind înlocuit de un ţesut cicaţricial.

Pacienţii cu această complicaţie prezintă disfagie stenoza peptică de o eventuală stenozare cauzată de un proces tumoral, de aceea este foarte important ca la endoscopie să prelevăm şi ţesut pentru biopsie.
Esofagul Barrett este o altă complicaţie a bolii de reflux gastroesofagian.

Practic, ce se întâmplă? Celule din stomac sau din intestin migrează în esofag odată cu refluxul, iar ţesutul esofagian inferior normal este înlocuit treptat cu un ţesut de tip gastric sau intestinal - acţiune numită metaplazie. în timp, pacienţii cu esofag Barrett pot ajunge la displazie - o dezvoltare celulară anormală, care se poate transforma într-un neoplasm. Dacă diagnosticăm la pacienţii noştri esofag Barrett, leziunile trebuie analizate prin biopsie şi histopatologul ne spune dacă avem de-a face cu o metaplazie, o displazie sau dacă  Doamne fereşte! - celulele prezintă modificări către adenocarcinom.


— Ce dietă alimentară le recomandaţi bolnavilor de reflux gastroesofagian?Ce au voie să mănânce şi de ce alimente ar trebui să se ferească?


- Tuturor pacienţilor mei cu boală de reflux gastroesofagian, hernie hiatală şi esofagită, le recomand un regim care poate da rezultate spectaculoase în majoritatea cazurilor. Din categoria alimente şi băuturi interzise fac parte cafeaua, ceaiul de mentă, alcoolul de orice fel (inclusiv berea), băuturile carbogazoase — inclusiv cele de tip cola sau apa minerală, mâncărurile prea reci sau prea fierbinţi, supele şi ciorbele de came, zeama de carne, prăjelile, grăsimile animale (unt, smântână, slănină, untură), afumăturile, tocăniţele cu rântaşuri, condimentele concentrate (gemul, dulceaţa, prăjiturile, marmelada, rahatul, ciocolata etc.), ceapa, usturoiul, legumele şi fructele crude (nefierte) — inclusiv salatele, pizza, mâncărurile de tip fast-food, carnea grasă (porc, raţă, gâscă, pielea de pasăre),fasolea, varza, murăturile, ciulamaua de pasăre.


Se pot consuma următoarele alimente: supe şi ciorbe de legume pre¬parate cu borş, cartofi natur sau piure, salată orientală fără oţet, legume fierte (sote), lapte, lactate, brânzeturi slabe, carne albă fiartă sau friptă, tocăniţe fără prăjeli, compoturi (nu foarte dulci), apă plată, pâine veche de o zi (nu foarte proaspătă). Menţionez că fără un regim alimentar adecvat deseori tratamentul nu are efect!


- Ce sfaturi aveţi pentru cititorii noştri care se confruntă cu această problemă?


- Aş pune accent doar pe câteva aspecte mai importante:
✓ Mesele să fie în cantităţi mici şi mai numeroase (4-5 mese pe zi, dar reduse cantitativ).
✓ Să se evite cul¬catul imediat după cină (masa de seară se va lua cu cel puţin trei ore înainte de ora de cul¬care).
✓ Să doarmă cu capul puţin mai ridicat fată de trunchi.
✓ Să evite alcoolul şi fumatul.
✓ Să facă mişcare uşoară în aer liber (plimbări în parc, mers pe bicicletă), dar nu exerciţii fizice epui¬zante la sala de forţă.
✓ Să urmeze întocmai indicaţiile medicale.
Bolnavii trebuie să fie conştienţi că boala de reflux gastroesofagian este o afecţiune benignă, pentru care există tratamente eficiente. în ciuda intensităţii simptomelor, afecţiunea nu ascunde de obicei o patologie gravă.

 

NSP GK4 suffix " nsp"

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
Prev Next

Stat