Web Analytics
  • OSTEOPOROZA

OSTEOPOROZA


La fiecare 30 de secunde, în Uniunea Europeană, o persoană suferă o fractură osteoporotică

Osteoporoza este deja cunoscută ca boala caracterizată prin reducerea densităţii oaselor, dar şi a calităţii acestora. Rezistenţa lor la accidente este, prin urmare, redusă. Astfel, fracturile îşi fac apariţia mai des, de cele mai multe ori, la nivelul coloanei vertebrale, al şoldului sau al antebraţului.

Osteoporoza este recunoscută astăzi drept o problemă globală ' de sănătate publică. Aceasta nu numai că reduce speranţa de viaţă, dar afectează în mod negativ şi calitatea acesteia. Pierderea de os se produce treptat, de-a lungul unui număr însemnat de ani, fără să dea nici un fel de semn sau simptom. De cele mai multe ori, prima manifestare a osteoporozei este apariţia unei fracturi. Acesta este motivul pentru care osteoporoza este numită şi „epidemia silenţioasă".

Se apreciază că osteoporoza afectează aproximativ una din fiecare trei femei şi unul din cinci bărbaţi, în vârstă de peste 50 de ani

Pe plan mondial, este aşteptată o creştere a numărului de fracturi de şold, de la aproximativ 1,5 milioane, în prezent, până la peste 6 milioane, în 2050. Şi asta din cauza procesului general de îmbătrânire a populaţiei. Apariţia unei fracturi la nivelul şoldului reduce nivelul de independenţă a persoanei respective şi expune la apariţia a multiple alte complicaţii şi boli. De asemenea, apariţia unei fracturi la nivelul coloanei vertebrale creşte de două ori riscul apariţiei unei noi fracturi.

De aceea, este foarte important să se dezvolte o strategie care nu numai să trateze, ci să şi prevină apariţia osteoporozei. în general, publicul larg nu este suficient informat în acest sens.


Una dintre cele mai bune măsuri pentru evitarea apariţiei fracturilor osteoporotice este, de fapt, creşterea unui os cât mai puternic încă din perioada copilăriei şi adolescenţei

In general, adulţii îşi realizează vârful de masă osoasă la vârsta de 20 de ani. Se ştie că o creştere de numai 10% a vârfului de masă osoasă scade riscul de fractură osteoporotică, în perioada adultă a vieţii, cu până la 50%. lată de ce o cale foarte eficientă pentru reducerea fracturilor

   
osteoporotice constă tocmai în creşterea şi realizarea unui os foarte puternic în perioada de dezvoltare a scheletului, prin realizarea unui „vârf” de masă osoasă cât mai ridicat în această perioadă.

Osul este un ţesut viu, iar scheletul creşte continuu de la naştere până către vârsta de 20 de ani, moment în care atinge maximum de putere şi de mărime. în acest răstimp, există anumite perioade de creştere accentuată a scheletului. Astfel, o primă perioadă de creştere rapidă are loc de la naştere până la vârsta de 2 ani.

A doua perioadă de creştere rapidă este în cursul pubertăţii, atunci când se produce maturizarea organelor sexuale. La fetiţe, în general, între 11 şi 14 ani, iar la băieţi, între 12 şi 17 ani.

In timpul pubertăţii, viteza de creştere a coloanei vertebrale şi a şoldului este de aproximativ 5 ori mai mare comparativ cu ritmul obişnuit de creştere a ţesutului osos. La fetiţe, ţesutul osos care se acumulează în perioada cuprinsă între 11 şi 13 ani este aproximativ egal cu cantitatea de ţesut osos care se pierde în cei 30 de ani care urmează instalării menopauzei.

Acesta este motivul pentru care măsurile preventive trebuie să fie aplicate în special în această perioadă, dar în acelaşi timp trebuie ştiut faptul că întreaga perioadă de copilărie şi de adolescenţă este importantă pentru dezvoltarea unui schelet osos normal.


Dieta, proteinele şi exerciţiile fizice ajută la formarea unui ţesut osos sănătos

Pe lângă factorii genetici, există şi alţi factori care influenţează formarea unui ţesut osos sănătos. Printre aceştia trebuie enumeraţi: dieta, prin conţinutul său în calciu şi vitamina D, proteinele, exerciţiul fizic, precum şi alte obiceiuri alimentare şi non-alimentare pe care le vom discuta în continuare.

Calciul este esenţial pentru dezvoltarea unui os sănătos. De aceea, creşterea aportului de calciu în perioada copilăriei şi a adolescenţei duce la o creştere a ţesutului osos. Scheletul pare să răspundă mai bine la suplimentarea de calciu înainte de instalarea pubertăţii.

Dintre alimentele cele mai bogate în calciu menţionăm laptele şi produsele lactate, sardinele preparate în ulei, precum şi o serie de alimente de origine vegetală: spanacul sau broccoli. Una din problemele actuale este aceea că, în general, copiii nu primesc suficient calciu din alimentaţie din cauza reducerii consumului de produse lactate şi a înlocuirii acestora cu diverse alte alimente care, deşi sunt foarte populare, au o valoare nutritivă mult mai mică.

De multe ori, adolescentele sunt preocupate excesiv de menţinerea unei greutăţii foarte mici şi de un ideal de frumuseţe care presupune puţine kilograme.

Această preocupare poate să conducă la tulburări de alimentaţie, numită, în forma lor cea mai gravă, anorexie. Anorexia poate produce leziuni în creşterea scheletului. Hormonii estrogeni la fete sunt foarte importanţi în creşterea ţesutului osos, iar fetiţele care suferă de amenoree, adică de o pierdere a menstruaţiei care nu este datorată sarcinii, vor suferi şi o reducere a creşterii de ţesut osos.


Creşterea unui os cât mai puternic încă din perioada copilăriei şi a adolescenţei contribuie la evitarea apariţiei fracturilor osteoporotice

In puţinele situaţii în care alimentaţia cu produse lactate nu este permisă din motive medicale, din cauza existenţei unei alergii, soluţia este consumul alimentelor bogate în calciu sau a suplimentelor de calciu în tablete. în acelaşi timp, vitamina D este foarte importantă pentru realizarea unei creşteri sănătoase a ţesutului osos la toate vârstele.

Aceasta este cea care ajută organismul să absoarbă calciul şi să-l depoziteze la nivelul scheletului, împreună cu fosfatul. O sursă naturală de vitamină D, foarte la îndemână, este expunerea la soare.

Atunci când expunerea la lumina naturală nu este suficientă, de exemplu atunci când copilul trebuie să stea în casă din cauza vremii nefavorabile, este foarte important să existe un supliment de aproximativ 400 UI de vitamina D, administrat în fiecare zi.

In general, cantitatea de calciu recomandată pentru copiii între 1 şi 3 ani variază de la 350 mg până la 500 mg zilnic. Pentru copiii mai mari, în vârstă de 7-10 ani, doza recomandată se situează între 550 mg şi 1.300 mg în fiecare zi. Pentru fetiţele în vârstă de 15-18 ani, această doză variază între 500 şi 1.200 mg, iar pentru băieţii de 15-18 ani, între 500 şi 1.300 mg de calciu în fiecare zi, indiferent de sezon.

Pe lângă calciu şi vitamina D, proteinele joacă un rol foarte important în formarea de masă osoasă. în perioada de creştere a scheletului, lipsa alimentaţiei bogate în proteine poate să compromită creşterea osoasă.

Acest lucru se produce din cauza faptului că alimentaţia proteică favorizează formarea de ţesut osos, precum şi aqumularea în ţesutul osos format a elementelor minerale, respectiv a calciului, cu ajutorul vitaminei D.

Pe lângă dietă, exerciţiul fizic este un element la fel de important pentru realizarea unei mase osoase înalte. Oasele de vârstă tânără răspund mai bine la exerciţiul fizic decât oasele persoanelor de vârstă adultă.

In general, se recomandă practicarea unor exerciţii care solicită greutatea. De exemplu, mersul, gimnastica, aerobicul, sporturi care folosesc mingea: handbalul sau baschetul, diversele sporturi competitive sau dansul.

Efectele asupra masei osoase ale activităţii fizice intense (antrenamentele pentru diverse sporturi competitive) în perioada copilăriei sau adolescenţei se menţin şi la vârsta adultă, după ce aceste antrenamente încetează sau sunt mai puţin intense.

Pentru ca scheletul să rămână puternic şi rezistent, acesta are nevoie de un stimul permanent: activitatea fizică

Oasele trebuie să fie permanent supuse unei activităţi fizice, unei solicitări mecanice pentru ca ele să-şi păstreze puterea şi rezistenţa.

Exerciţiul fizic este cel care menţine o bună masă osoasă de-a lungul vieţii adulte şi tot el este acela care permite, la vârste înaintate (după instalarea menopauzei), prevenirea pierderii excesive de os. Acest lucru are influenţă directă asupra reducerii riscului de fractură atât la nivelul coloanei vertebrale, cât şi la nivelul oaselor lungi.

Riscul de fractură este mai ridicat în cazul persoanelor care cad mai uşor, în general, persoanele în vârstă de peste 60-65 de ani. Pentru prevenirea acestor căderi, exerciţiul fizic este foarte important.

Prevenirea căderilor depinde de mai mulţi factori individuali. De aceea, persoanele în vârstă trebuie să beneficieze de sfaturi care le-ar ajuta să menţină o bună stare de echilibru şi tonus muscular.

Durerea cronică la nivelul coloanei vertebrale este una dintre problemele cele mai serioase întâlnite la persoanele vârstnice cu cifoză sau cu o tulburare de poziţie a spatelui. Aceasta este frecventă şi în cazul femeilor cu osteoporoză, fiind considerată, în general, un semn de îmbătrânire.

De cele mai multe ori, cifoza sau apariţia unei „cocoaşe", deformarea poziţiei spatelui, este cauzată de producerea mai multor fracturi osteoporotice ale vertebrelor, mai ales în partea superioară a spatelui. Această cifoză determină o reducere în înălţime şi o poziţie neadecvată a spatelui, o modificare a centrului de greutate al corpului, astfel încât persoanele suferinde prezintă un risc mai mare de cădere şi, în consecinţă, un risc mai mare de fractură.

In cazurile foarte severe, curbura spatelui este atât de importantă, încât cutia toracică ajunge în partea din faţă să atingă bazinul. Din cauza acestei poziţii, pacientul suferă o durere sfâşietoare şi o tulburare a respiraţiei.

Exerciţiile fizice sunt cele care pot să ajute la combaterea durerii şi a altor simptome ale cifozei. Şi asta pentru că întăresc musculatura spatelui, poziţia coloanei vertebrale putând fi adusă cât mai aproape de cea firească.

Fracturile de şold sunt unele dintre cele mai severe complicaţii care pot să apară în urma osteoporozei. Rata de mortalitate, adică riscul de deces, este de 20%, respectiv 1 la fiecare 5 cazuri faţă de persoanele care nu au avut o fractură de şold. 95% din pacienţi au nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru soluţionarea fracturii de şold.

Dintre acestea, numai 1/3 îşi vor recăpăta funcţia articulară normală, în timp ce 1/3 vor rămâne dependente de alte persoane în realizarea sarcinilor cele mai simple, casnice, după apariţia fracturii de şold.

Pentru practicarea unui sport, niciodată nu este prea târziu pentru a începe.

Studii recente au arătat faptul că efectuarea unui program intens de exerciţii fizice poate să contribuie la creşterea rezistenţei şoldului şi la îmbunătăţirea funcţiei articulare la persoanele vârstnice care au avut nevoie de o intervenţie de înlocuire a şoldului, ca urmare a unei fracturi la acest nivel.

Chiar şi pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu vreun fel de activitate fizică sau cu practicarea unui sport, niciodată nu este prea târziu pentru a începe. Indiferent de vârstă, programul de exerciţii fizice permite creşterea masei osoase sau menţinerea acesteia în parametrii necesari.

Persoanele care suferă de diverse alte boli sau care nu au mai făcut exerciţii fizice de multă vreme trebuie să consulte un medic înainte de a începe un astfel de program. Un expert în kinetoterapie poate să le ofere un sfat în ceea ce priveşte forma cea mai potrivită şi sigură de exerciţiu fizic.

Există câteva principii generale care trebuie respectate în acest sens.


Se începe cu lucruri uşoare, progresând treptat. Exerciţiile de durată scurtă, dar mai intense sunt cele mai eficiente pentru a permite creşterea de masă osoasă. Două sesiuni de exerciţii cu o durată mai scurtă în timpul unei zile, executate la un interval de 8 ore, sunt mai utile decât cele efectuate într-o sesiune cu o durată mai lungă.


Integrarea unui program de efort pe o schemă terapeutică complexă

In cazul în care timpul pe care îl putem aloca exerciţiului fizic este limitat, este mai bine să reducem din durata fiecărui exerciţiu, a fiecărei sesiuni, decât să reducem numărul de exerciţii practicate în timpul unei săptămâni. Este necesară integrarea acestui program de efort într-o schemă terapeutică complexă. Aceasta trebuie să conţină şi o dietă echilibrată, recomandări legate de stilul de viaţă şi, în unele situaţii, la recomandarea specialistului, tratament medicamentos.


Riscul unei fracturi de şold este mai mare pentru femeile fumătoare, având o masă osoasă redusă, în comparaţie cu cele nefumătoare.

Fumatul poate influenţa negativ atingerea unui vârf bun de masă osoasă, mai ales în combinaţie cu alţi factori: o nutriţie inadecvată sau un grad redus de activitate fizică.

Femeile fumătoare au o masă osoasă redusă, iar riscul de fractură de şold este mai mare decât în cazul celor nefumătoare. Evitarea fumatului este deosebit de importantă în adolescenţă, atunci când se formează masa osoasă.

In general, se consideră că alcoolul afectează în mod negativ creşterea şi formarea osului. In ceea ce priveşte consumul de băuturi carbogazoase, aşa- zisele băuturi răcoritoare, un consum excesiv al acestora ar putea să influenţeze în mod negativ creşterea de masă osoasă din cauza conţinutului mare de fosfat.

In concluzie, putem afirma că prevenirea osteoporozei trebuie să înceapă încă din timpul procesului de creştere, prin atingerea unei mase osoase cât mai bune.

Pentru ca scheletul să rămână puternic şi rezistent, acesta are nevoie de un stimul permanent: activitatea fizică.

Structura internă a osului, asemănătoare cu a unui fagure de miere, realizează în interiorul său o suprafaţă foarte mare acoperită cu celule osoase. Ele reînnoiesc permanent ţesutul osos printr-un proces constând în distrugerea şi formarea de os nou, numit „remodelare osoasă”. Acesta asigură că un os nou şi sănătos înlocuieşte un os vechi care, de multe ori, este lezat, solicitat de diversele agresiuni mecanice, în acest fel, osul este menţinut puternic şi rezistent.

Write a review

Note: HTML is not translated!
    Bad           Good

OSTEOPOROZA

  • Product Code: OSTEOPOROZA
  • Availability: Se vinde numai in farmacii!
  • 0.00€


Related Products

DISTONIA MUSCULARA

DISTONIA MUSCULARA

DISTONIA MUSCULARADistonie musculară, căci despre ea era vorba, este o boală rară, insuficient cunos..

0.00€

Hernia de disc lombară

Hernia de disc lombară

Hernia de disc lombară              ..

0.00€

Cervicatroza

Cervicatroza

Cervicartroza, boala gâtului înţepenitFactori agravanţi: poziţiile incorecte ale corpului, frigul, u..

0.00€

SCOLIOZA IDIOPATICA LA COPII

SCOLIOZA IDIOPATICA LA COPII

Tratament specificScolioza idiopatică la copil şi adolescent Cauzele scoliozei sunt genetice şi hor..

0.00€